Aveam de ceva vreme planificată excursia la București, la concertul Depeche Mode, care spre dezamăgirea mea nu s-a mai ținut și hotărâserăm să n-o luăm pe Sabina cu noi. Nu-i lipseau orele obositoare de mers cu mașina pe ”drumurile noastre toate”, iar noi puteam avea o mai mare libertate de mișcare. Nu avea să sufere, doar rămânea cu bunica Doamne-Doamne, așa i-a rămas numele mamei mele după ce Sabina a auzit-o de mai multe ori exclamând: ”Doamne, Doamne ce te iubește bunica pe tine!”
Nu ne-am anulat plecarea, în ciuda veștilor proaste legate de concert. Sabina a rămas acasă, dar ne-am promis să povestim mult la telefon. De câte ori am sunat-o, fie n-a vrut să vorbească, fie mă saluta scurt și pasa telefonul. Am întrebat-o pe mama dacă totul e în regulă și m-a asigurat că da, doar că Sabina i-a spus odată, după ce a întrebat-o de ce nu vorbește cu mama și cu tata: ”Buni, mi-e dor de persoanele care pleacă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu