D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

vineri, 9 decembrie 2011

Retrogradarea

- Mama, ce-nseamnă retrogradat?
- Hmmmm... Îmi ia cîteva secunde să deschid gura, explicațiile astea s-au dovedit mai mult decît dificile pentru mine, că mereu ajungem din una-n alta. Ultima dată, m-a terminat cu flatat. I-am spus măgulit. Păi și măgulit?! Aoleo! A durat ceva să ajung la lăudat. Acum, am hotărît să nu mă bazez pe sinonime. Prin urmare, după cele cîteva secunde de concentrare, gîndurile mele încearcă un vals lent, parcă-i mai ușor:
- Uite, de exemplu, dacă pe tine te mută de la grupa Bären, înapoi la Elfen, te retrogradează.
- Aha, ca pe Claudia. Au mutat-o de le Elfen la Frosch, și ne-a spus că a fost retrogradată! (Claudia este educatoare).
- Exact așa, iubire!
Dau să mă întorc la ce făceam înainte de discuție, s-o las să-și termine mîncarea din farfurie. Sabina învîrte tacticoasă furculița prin orez, fără să dea semne c-ar duce vreo îmbucătură la gură. Eu o privesc, așteptînd. M-am crezut deșteaptă, iar, presupunînd că știu ce urmează. Iaca, n-am știut bine!

- Și eu, cînd am ajuns de pe norișorul meu, la tine în burtică, am fost retrogradată! 



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...