Acolo, eu îmi văd de marfă şi de pofte. Ajungem la casă, maimuţa mea-i toată zîmbet. Mă trage de mînecă şi-mi şopteşte:
- Auzi, ştiu că n-ar trebui să spun asta, dar... Aici trebuia s-o opresc, de-aveam cap pe umeri, dar nu, nu, n-o opresc, doar m-a făcut curioasă, nu-i aşa?! ... tanti asta are ţîţele cam jos!
Am putut doar să presupun că tanti era la rînd după noi şi să sper că era surdă şi-şi uitase aparatul auditiv acasă! Şi nu, nu ştiu de unde are acest vocabular asortat!
Despre relaţia ei specială cu mama mea, cred că am mai scris. Se văd rar, mult prea rar pentru cîte au să-şi povestească. Aşa că stau cu orele la poveşti la telefon. Şi cînd spun cu orele, nu exagerez cu nimic. Sabina face ture prin apartament, iar cînd trece pe lîngă noi, mai auzim frînturi de conversaţie. Mai nou, îi place s-o pună pe buni pe "speaker", aşa, ca descoperire a butonului! Prin urmare, am auzit următoarele:
- Mi-e dor de tine! îi spune mama mea.
- Rabdă! pufneşte Sabina şi tocmai cînd eram amîndoi pregătiţi s-o atenţionăm să-şi vadă de limbaj şi de lungul nasului, continuă cu aceeaşi obidă: Că şi eu rabd!
Azi dimineaţă am întrebat-o dacă e îndrăgostită. Am eu o presupunere legată de-un băieţel care "i-a pupat mîna şi-apoi a roşit"... :) Mi-a spus că nu e şi-a zîmbit dulce.
- Tu eşti îndrăgostită, mama?
- Eu sînt, azi e ziua îndrăgostiţilor, deci e şi ziua mea!
- Tata, tu eşti?
Romeo tocmai pufăise la explicaţia mea, aşa că i-a răspuns:
- Da, şi eu sînt! iar tonul lui venea în completare: "Că doar n-oi fi mai fraier şi să nu fiu sărbătorit azi!" :)))
- Hihihhi, voi sînteţi îndrăgostiţi unul de altul! a concluzionat Sabina, iar pe maşină, în drum spre grădiniţă, i-a mai spus tăticului ei "că-i fain de noi, să fie ziua noastră azi!"
Am decis s-o scoatem la un tobogan, ceva...
