S-a nimerit să fie duminică. Dar şi frig. Zăpadă peste tot, albă, albă, nămeţi întregi ce ne invitau la joacă. Nu la condus maşini. Sabina şi-a manifestat dorinţa de-a ieşi.
Eu, apucată de-un impuls ce rar mă mînă de la spate, mă reped la geam şi încerc să fac un bulgăre de nea. N-am noroc, zăpada se fărîmiţează şi-mi fuge printre degete. Mă gîndesc cu obidă că natura asta-i bună de luat la bătaie. Păi cum vine asta?! Dacă ai zăpadă, să nu poţi face un om de-ăla cu morcov în loc de nas şi cu o oală în loc de pălărie?! Elanul meu şi-a luat coarnele la spinare şi-a tulit-o pe uşa din spate. Romeo era motivat de-o lene proverbială, dar nu-l durea nimic. Zăcea cu o carte în mînă şi mai pufnea pe nări la cîte-un paragraf. Lenea se ia de mine mai ceva ca gripa, deci scormonesc rapid după ideea care să mă lase să mă tolănesc şi eu.
- Vrei să desenezi?
- Mmmm, nu?
. Să-ţi termini calendarul?
- Mmmm, nu!
- Desene animate?
- Mmmm, nu!
Puştoaica se prinde repede şi nu vrea să-mi cînte-n strună. Dar nici eu nu mă las şi-i sugerez (haha), după ce-mi iau cartea pe care vreau s-o lecturez, să facă ce vrea!! Se uită la noi cum ne-am instalat confortabil în pat şi dă dezaprobator din cap. Ne face morală, dar sîntem de neclintit. Romeo parcă se străduieşte să-i mai spună vreo două de gerul de-afară, dar n-are cui. Renunţă. Sabina-şi face numărul, apoi se cuibăreşte şi ea, cu o revistă, între noi. Nu verific ce revistă şi-a luat, dar aflu repede, cînd mă roagă să-i testez parfumurile. E o broşură de-aia cu mostre parfumate la aproape fiecare pagină. Să scap iute, pun degetul pe mirositoare, apoi mă prefac că-i exact damful meu preferat şi dau să-mi văd de treaba mea.
- Nu cu degetul, mama! Mă apostrofează, apoi îmi ia mîna stîngă şi-mi pune încheietura pe cerculeţul roz. Acum miroase!
- Daaaaa, ai dreptate, aşa se face, e minunat parfumul ăsta! Îi cînt în strună, poate, poate...
O, tu nici visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus... cam toate mostrele pînă la sfîrşitul broşurii nenorocite, deci ochii mei n-au parcurs niciun rînd. O fi socoteala de-acasă nepotrivită ori vreo pedeapsă divină?! Nu mă supăr prea rău, în fond, merit exact ce primesc. Ştim noi: eu şi conştiinţa mea, de ce!
- Mama, mirosul ăsta nu se termină niciodată?
- Ba da!
- Dar cum e pus aici?
Îmi dau silinţa să-i explic ce-i cu mostrele parfumate din reviste. Nu c-aş şti eu prea multe, dar nişte presupuneri semi-logice mă duc la ideea unei hîrtii absorbante, o sugativă, ceva, îmbibată cu parfum. Lămurim problema, învăţăm cuvîntul sugativă, etc.
- Aham! îmi spune Sabina clarificată. Deci sugativa asta va mirosi pînă se va termina parfumul din sticluţă!
- Sticluţă?! Ce sticluţă?! Evident, nu fusesem suficient de atentă, dar nu-mi intra nicio sticluţă în socoteli.
- Asta! Îşi înfige degetul arătător pe o poză apoi îmi bagă mie şi poza şi degetul sub nas. Era sticluţa desenată lîngă mostra parfumată! :)))
După cum mă aşteptam, rîsul meu a conturbat-o niţel, dar chiar nu mi-a păsat. Mai nou, prind din zbor toate ocaziile de veselie şi mă ţin de ele ca scaiul turbat.
P.S Broşura a primit-o Sabina, împreună cu un balon, într-una din vizitele noastre la Mall. Îmi amintesc cum doamna respectivă mi-a sugerat cam ce parfum i-ar plăcea fetei mele, dar şi privirea mea ce mai avea puţin şi-i trimitea suliţe înveninate direct în guriţa aia, ce rotunjea iritant cuvintele în auzul meu. Chiar aici s-a ajuns?! Vrei să mă convingi să NU-ţi cumpăr marfa vreodată?! Încearcă un şantaj emoţional prin copilul meu. Ai 100% şanse de cîştig.
Romeo, din motive pe care le cunoaşte doar el, s-a oprit la taclale cu respectiva tanti, iar la final m-a anunţat triumfător
că i-a dat numărul meu de telefon, aşa, poate cîştig la tombola la care tot el m-a înscris. Mda, mereu i-am iubit simţul umorului.
Răzbunarea mea încă fierbe la foc mic... :)
Eu, apucată de-un impuls ce rar mă mînă de la spate, mă reped la geam şi încerc să fac un bulgăre de nea. N-am noroc, zăpada se fărîmiţează şi-mi fuge printre degete. Mă gîndesc cu obidă că natura asta-i bună de luat la bătaie. Păi cum vine asta?! Dacă ai zăpadă, să nu poţi face un om de-ăla cu morcov în loc de nas şi cu o oală în loc de pălărie?! Elanul meu şi-a luat coarnele la spinare şi-a tulit-o pe uşa din spate. Romeo era motivat de-o lene proverbială, dar nu-l durea nimic. Zăcea cu o carte în mînă şi mai pufnea pe nări la cîte-un paragraf. Lenea se ia de mine mai ceva ca gripa, deci scormonesc rapid după ideea care să mă lase să mă tolănesc şi eu.
- Vrei să desenezi?
- Mmmm, nu?
. Să-ţi termini calendarul?
- Mmmm, nu!
- Desene animate?
- Mmmm, nu!
Puştoaica se prinde repede şi nu vrea să-mi cînte-n strună. Dar nici eu nu mă las şi-i sugerez (haha), după ce-mi iau cartea pe care vreau s-o lecturez, să facă ce vrea!! Se uită la noi cum ne-am instalat confortabil în pat şi dă dezaprobator din cap. Ne face morală, dar sîntem de neclintit. Romeo parcă se străduieşte să-i mai spună vreo două de gerul de-afară, dar n-are cui. Renunţă. Sabina-şi face numărul, apoi se cuibăreşte şi ea, cu o revistă, între noi. Nu verific ce revistă şi-a luat, dar aflu repede, cînd mă roagă să-i testez parfumurile. E o broşură de-aia cu mostre parfumate la aproape fiecare pagină. Să scap iute, pun degetul pe mirositoare, apoi mă prefac că-i exact damful meu preferat şi dau să-mi văd de treaba mea.
- Nu cu degetul, mama! Mă apostrofează, apoi îmi ia mîna stîngă şi-mi pune încheietura pe cerculeţul roz. Acum miroase!
- Daaaaa, ai dreptate, aşa se face, e minunat parfumul ăsta! Îi cînt în strună, poate, poate...
O, tu nici visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus... cam toate mostrele pînă la sfîrşitul broşurii nenorocite, deci ochii mei n-au parcurs niciun rînd. O fi socoteala de-acasă nepotrivită ori vreo pedeapsă divină?! Nu mă supăr prea rău, în fond, merit exact ce primesc. Ştim noi: eu şi conştiinţa mea, de ce!
- Mama, mirosul ăsta nu se termină niciodată?
- Ba da!
- Dar cum e pus aici?
Îmi dau silinţa să-i explic ce-i cu mostrele parfumate din reviste. Nu c-aş şti eu prea multe, dar nişte presupuneri semi-logice mă duc la ideea unei hîrtii absorbante, o sugativă, ceva, îmbibată cu parfum. Lămurim problema, învăţăm cuvîntul sugativă, etc.
- Aham! îmi spune Sabina clarificată. Deci sugativa asta va mirosi pînă se va termina parfumul din sticluţă!
- Sticluţă?! Ce sticluţă?! Evident, nu fusesem suficient de atentă, dar nu-mi intra nicio sticluţă în socoteli.
- Asta! Îşi înfige degetul arătător pe o poză apoi îmi bagă mie şi poza şi degetul sub nas. Era sticluţa desenată lîngă mostra parfumată! :)))
P.S Broşura a primit-o Sabina, împreună cu un balon, într-una din vizitele noastre la Mall. Îmi amintesc cum doamna respectivă mi-a sugerat cam ce parfum i-ar plăcea fetei mele, dar şi privirea mea ce mai avea puţin şi-i trimitea suliţe înveninate direct în guriţa aia, ce rotunjea iritant cuvintele în auzul meu. Chiar aici s-a ajuns?! Vrei să mă convingi să NU-ţi cumpăr marfa vreodată?! Încearcă un şantaj emoţional prin copilul meu. Ai 100% şanse de cîştig.
Romeo, din motive pe care le cunoaşte doar el, s-a oprit la taclale cu respectiva tanti, iar la final m-a anunţat triumfător
că i-a dat numărul meu de telefon, aşa, poate cîştig la tombola la care tot el m-a înscris. Mda, mereu i-am iubit simţul umorului.
Răzbunarea mea încă fierbe la foc mic... :)
