Ieri, fericirea mi s-a tras de la ruşi. Aşa mi s-a spus, că 8 Martie s-a născut la ei şi ar fi o sărbătoare comunistă. Iete fleosc, eu o primesc, n-o analizez. Mi-e dragă. A fost al patrulea an în care am aşteptat surpriza Sabinei. Primii trei sînt comprimaţi
aici.
Lalelele
mova au sosit în avangardă, de la dragul meu. De cînd locuim la Timişoara, culoarea asta nu mai este o întîmplare. :)
A ajuns şi prinţesa de la grădiniţă şi-a venit aţă la mine. O aşteptam. Mi-a întins cadoul de la ea. Zîmbea, mîndră şi fericită. Am admirat ghiveciul cu flori din hîrtie. Poezia a trebuit s-o citesc eu, cu voce tare. Am cerut ajutor, că nu pricepeam tot.
S-a fîstîcit, n-am insistat. Am prins esenţialul!
- Ce frumoasă eşti, cînd zîmbeşti aşa! Te gîndeai la mine?
- Vezi cum îmi tremură ochii?
- Nu! De ce-ţi tremură ochii?
- Pentru că te iubesc!
