Cadouri pentru Ioana

   Ieri, Romeo şi-a adus prinţesa acasă la prînz. Aşa le-a fost înţelegerea, s-o ia mai repede de la grădiniţă. Nu ştiu de unde vine fixaţia asta, dar, dat fiind că o apucă o dată pe an, i-o îndeplinim şi-o luăm mai repede. Dar socotelile nu ne ies mereu cum vrem, prin urmare Romeo a decartat-o şi-a trebuit să plece. Hmmm, a venit acasă, ca să ce?! Să se uite la TV? Să se plictisească? Să mă înnebunească punînd o întrebare după alta? Naaaa! Nu sînt, dar mă pretind, o persoană cu idei. Puţine şi fixe. Prin urmare, ieri, am pregătit ad-hoc o şedinţă de lucru manual cu prinţesa mea. Trăiască world wide web-ul şi site-urile cu idei mai creţe decît ale mele. Că mult mi-au fost de ajutor. Am decupat, am colorat, am lipit, am povestit, am tăcut, am avut timp şi de mine şi de noi. Sabina a beneficiat de-o după-amiază cît de cît, eu mi-am demonstrat, din nou, că, dacă vreau, pot.

   Tot ieri a fost ziua Ioanei. Pot spune, fără să greşesc, că e prietena noastră comună de la Timişoara. A mea şi-a Sabinei şi nu ne certăm din cauza asta. Ioana se descurcă binişor, nu creează gelozii inutile. Prin urmare, aseară, Sabina şi-a exprimat dorinţa să-i spună la mulţi ani. Am sunat-o, odrasla-mi a dispărut cu telefonul la ureche - îi place să se plimbe cînd vorbeşte la telefon, că aşa-l vede pe taică-său că face şi-i mai interesant -, dar tot am auzit-o cînd i-a spus că i-a pregătit trei cadouri. Uau, cîtă generozitate pe fiică-mea, m-am gîndit, să-i dăruiască toată munca ei! Era ceva, de data asta n-am lăsat-o să fuşerească nimic, deci chiar a trebuit să depună efort întru creaţie. Ia priviţi:

Observaţii! În imagine avem o broscuţă pe un nufăr, un tort în formă de buburuză şi o floare pe care trebuia lipită o poză cu Sabina, dar a preferat să-şi scrie numele. Nu am avut acuarelele potrivite, deci n-au pictat cum trebuie farfuria de plastic. Sabina a decis că ceea ce se vede alb "zicem că e frişcă!" Zicem, iubire! Ah, se mai poate observa că-n scris nu e Ştefana pentru simplul motiv că nu vrea să înveţe să scrie Ştefana! Ha!

   Dimineaţă, se înfiinţează lîngă mine cu toate cele 3 cadouri. Eu nu zic nimic, îmi savurez cafeaua.
Mama, eu i-am zis că i le fac cadou, dar n-am zis că i le dau să le ducă. Oricînd vrea, poate să vină să le vadă la mine în cameră! Le punem pe perete?!
Dumnezeu are grijă de mine în momentele astea şi face în aşa fel încît cavitatea mea bucală nu este implicată în niciun proces de înghiţire. Nu de alta, dar riscurile ar fi prea mari. Nu merge să-mi muşc limba şi să mă abţin. Rîd cu toată pofta de care-s în stare. Romeo îmi spune că-i place principiul enunţat de fiică-sa, aşa o să-mi cumpere şi el o maşină nouă. Că telefonul mi l-a luat deja! :))
   Sabina se uită la mine fericită. "Am vrut să te dispun, mama!" Doamne, oare Ţi-am mulţumit destul? Atîrnăm cadourile pe creanga de pe perete - am mai avut zile în care am catindat la mama anului -. Avem amîndouă convingerea că Ioana va fi de acord cu plasamentul acestora şi o asigurăm pe această cale că niciodată, sub nicio formă, nu-i vom percepe vreo taxă de depozitare.
La mulţi ani, Ioana!!! :)