Am apucat şi eu, sîmbătă, să-l văd pe Astor. Aşa i-a rămas numele, cum a sugerat "nenea de pe blog". Mi s-a făcut teamă. În poză părea mai mic, în realitate era un cîine lup în toată regula. Sabina a bătut din palme şi-a venit la ea. Mi-a stat inima în loc. Am îngăimat cu voce joasă, ca să nu sperii pe nimeni, să nu pună mîna pe el. Sabina radia de fericire. E frumoos şi e prietenul meu. Mă ascultă...
Eu îmi aminteam cum am fugit cu ea la urgenţă, acum vreo trei ani, cînd o căţea pe care o cunoşteam foarte bine şi de mulţi ani, a capsat-o de bărbie. Pe fişa ei de la triaj scria: "copil, 3 ani, muşcătură facială canină". N-am simţit că sînt într-un spital din România, cu atît mai puţin într-un mic orăşel de provincie. Reacţia tuturor a fost promptă. Evident, Sabina nu e marcată de evenimentul respectiv. Nici atunci n-a părut foarte supărată, îmi amintesc că mi-a spus că Blackie n-a vrut...
I-a dat salamul pe care-l cumpărase Romeo special pentru el şi-am mers la o plimbare scurtă, pe o străduţă puţin populată, cu Astor după noi. Cînd a luat-o la goană după un biciclist, Romeo a fluierat scurt şi-a venit la pas înapoi. Mă uitam la ei şi nu-mi venea să-mi cred ochilor. Sabina înainta de mînuţă cu tăticul ei, întorcîndu-se tot la doi paşi, să se asigure că Astor o urmează. Dacă nu era aliniat unde voia ea, bătea scurt din palme şi cîinele se conforma imediat. N-am mai răbdat frigul şi-am urcat. Sabina s-a apucat să-şi sune bunicile să le spună de copăcelul care i-a împlinit dorinţa şi i-a adus un cîine. De nenea de pe blog care i-a spus cum să-l cheme. De ce va face în continuare...
Duminică, Astor n-a mai fost de găsit. Nu s-a impacientat decît spre seară, cînd nu pricepea ce se întîmplă. Doar era al ei. Unde-a plecat aşa?! Copăcelul i-a împlinit dorinţa doar pentru cîteva zile?! N-a fost chip să-i readucem zîmbetul pe buze. De-atunci, tot verifică, dar Astor plecat a rămas...
A luat un caiet studenţesc, m-a rugat s-o ajut să scrie "Tata îl plimbă pe Astor." Am silabisit şi repetat pînă i-a dat de cap propoziţiei. Apoi şi-a luat avînt şi-a umplut cîteva pagini cu desene. Cam aşa ar fi trebuit să decurgă prietenia lor:
Aici mi-a explicat de unde i se trage culoarea lui Astor. "Tocmai a venit dintr-o luptă. Îl aştepta iubita!"
Am întrebat-o dacă iubita e legată de un copac. Mi-a spus că-i stîlp!
Eu îmi aminteam cum am fugit cu ea la urgenţă, acum vreo trei ani, cînd o căţea pe care o cunoşteam foarte bine şi de mulţi ani, a capsat-o de bărbie. Pe fişa ei de la triaj scria: "copil, 3 ani, muşcătură facială canină". N-am simţit că sînt într-un spital din România, cu atît mai puţin într-un mic orăşel de provincie. Reacţia tuturor a fost promptă. Evident, Sabina nu e marcată de evenimentul respectiv. Nici atunci n-a părut foarte supărată, îmi amintesc că mi-a spus că Blackie n-a vrut...
I-a dat salamul pe care-l cumpărase Romeo special pentru el şi-am mers la o plimbare scurtă, pe o străduţă puţin populată, cu Astor după noi. Cînd a luat-o la goană după un biciclist, Romeo a fluierat scurt şi-a venit la pas înapoi. Mă uitam la ei şi nu-mi venea să-mi cred ochilor. Sabina înainta de mînuţă cu tăticul ei, întorcîndu-se tot la doi paşi, să se asigure că Astor o urmează. Dacă nu era aliniat unde voia ea, bătea scurt din palme şi cîinele se conforma imediat. N-am mai răbdat frigul şi-am urcat. Sabina s-a apucat să-şi sune bunicile să le spună de copăcelul care i-a împlinit dorinţa şi i-a adus un cîine. De nenea de pe blog care i-a spus cum să-l cheme. De ce va face în continuare...
Duminică, Astor n-a mai fost de găsit. Nu s-a impacientat decît spre seară, cînd nu pricepea ce se întîmplă. Doar era al ei. Unde-a plecat aşa?! Copăcelul i-a împlinit dorinţa doar pentru cîteva zile?! N-a fost chip să-i readucem zîmbetul pe buze. De-atunci, tot verifică, dar Astor plecat a rămas...
A luat un caiet studenţesc, m-a rugat s-o ajut să scrie "Tata îl plimbă pe Astor." Am silabisit şi repetat pînă i-a dat de cap propoziţiei. Apoi şi-a luat avînt şi-a umplut cîteva pagini cu desene. Cam aşa ar fi trebuit să decurgă prietenia lor:
Am întrebat-o dacă iubita e legată de un copac. Mi-a spus că-i stîlp!
 |
