Uneori, ca aseară, tăticul îşi mai dă seama că nu apucă să dea prea multe lovituri în minge, că odrasla-i gata! Spălată, pieptănată, numai fundiţa-i mai lipseşte! În mai puţin de un minut! Şi-atunci o bombăneşte, ea comentează, el nu se lasă, ea nici atît... Uneori, mă fac auzită şi discuţia încetează, alteori, prefer să tac. Aseară a intrat în categoria "alteori". La finalul bătăliei pe frontul din baie, Sabina şi-a revendicat locul de lîngă mine. Instinctual, ştie că nu-i spre binele ei să ne enerveze deodată. Şi l-a pus în cap pe Romeo, eu mi-am văzut, netulburată, de lectură. Vorba vine, că minunea-mi gîlgîia, la cîţiva cm distanţă, apa dintr-un pahar. Citeam aceeaşi propoziţie a 5-a oară, dar eram hotărîtă bocnă să perseverez. Nu bine depăşesc obstacolul celei de-a 6-a citiri, că Sabina mă îmbrăţişează. Îşi lipeşte căpşorul de umărul meu, îmi mîngîie părul. Lemn să fiu şi tot nu puteam rezista unui asemenea gest. Pun cartea pe noptieră şi mă întorc la puiul ce se gudura lîngă mine.
- Te-ajut cu ceva, iubire?
- Mmmmmmm.
- Nu înţeleg!
- Mîmîmîmîmmmm!
Vizibil contrariată, dau să-mi reiau cartea. Eu nu mîmîiesc nimic, să ne fie clar! Atunci, Sabina înghite şi răbufneşte:
- Am vrut să ţin apa în gură pînă mi se făcea sete, să nu te mai deranjez!
M-am hlizit sănătos şi-am pupat-o zgomotos. E un izvor nesecat!
OBS! De cînd doarme între noi, i se face o sete năprasnică taman cînd ne-am instalat toţi confortabil şi-am apăsat pe butonul play al telecomenzii. Dacă nu uităm de paharul cu apă, şi-l avem la îndemînă, pe noptieră, nu-l cere. Dar, de cele mai multe ori, nu se întîmplă aşa. Aseară, evident, n-a vrut să-şi rişte pielea şi pe nervii mei! :)))
