Las în urmă un top d'aleSabinei alcătuit în goana anului care-și ia tălpășița din viața noastră, făcîndu-i loc, politicos, unui 2012 mai tînăr, mai bun, mai frumos, mai sănătos și inspirat! Cum altfel!?!
La mulți ani!
1. Traversam în fugă parcarea subterană a Mallului. Sabina mă aștepta, în siguranță, lîngă ușile culisante.
- Dacă te lovea o mașină, îl vedeam pe Horia mai repede!!!
Mi-a zîmbit peste umăr și-a gonit spre scări. Am înghițit în sec. Umorul negru îl moștenește de la taică-său, să fim bine înțeleși.
Notă: Horia este numele pe care l-am ales, deocamdată, pentru puiul de om pe care-l vom cunoaște personal abia în aprilie.
2. În mod normal, nu o apucă la masă, dar uite că mai sînt și excepții, că altfel ne-am spăla cu regulile pe cap, de plictiseală. Între două îmbucături, și-a găsit timp să cugete cu voce tare:
- Dar pe Dumnezeu cine l-a născut?!
Mă declar depășită de situație, orice ajutor este binevenit! :)
3. Sabina își interoghează tatăl cu privire la semnificația cuvîntului „amenințător”. Primește răspunsul, dar are chef de taclale, pare-se.
- Tata, dar tu ai amenințat-o vreodată pe mama?
- Nu.
- Dar atunci cînd i-ai spus, din ușă: „<nu ieși din cameră pînă nu-mi dai un pupic,> n-ai amenințat-o?!”
Na, așa-ți trebuie, sîc!
4. Dragii mei erau pe drumul de întoarcere dinspre grădiniță, cînd mă sună Romeo, (că se împiedicaseră de-un magazin ce le stătea în cale):
- A găsit o cărticică pe care vrea să i-o cumpăr, ce zici? Rar, dar se mai întîmplă și să-mi ceară părerea.
- Spune-i s-o pună pe lista Moșului! Încă nu venise Moș Crăciun și voiam să profit de ocazie. Romeo dă mesajul mai departe, moment în care o aud:
- Da' i-am trimis scrisoarea dejaaaa!...
Ei bine, a adus cărticica-n dinți au ba? Ce credeți?! :)
5. De ziua ei de nume am mers să-și cumpere o nouă păpușă, pe Mariposa. Că n-avea nicio păpusă cu aripi. Bineeee, dar am stabilit că-și cheltuie agoniseala din pușculița personală. N-a cîrcotit, dar normal, a trebuit să plusăm cu ceva bănuți, ca nu-i ajungeau. După ce s-a văzut cu mîndrețea de înaripată în brațe, ne-a anunțat:
- M-am gîndit să vă invit la o înghețată! Dacă tot îi sugeraserăm noi că ar putea să ne facă cinste...
- Dar nu mai ai bani! Îi dau vestea menită să-i taie elanul fără pic de compasiune în glas.
- Are tata! Eu vă invit, voi plătiți!
Ne-am conformat, că nu ne invită tot a doua zi. :)
6. Nu știu de ce sau cum se întîmplă pe la case mai mari, dar eu, de multe ori mă văd nevoită să repet cîte-o rugăminte de zeci de ori, pînă mi se îndeplinește. M-am obișnuit că-n viață nimic nu-i ușor, așa că mă conformez și fac pe placa stricată pînă-mi obțin trofeul. Se întîmplă, însă, să-mi pierd răbdarea și să uit să-mi controlez decibelii din voce. Ultima dată cînd
m-am rățoit la Romeo - mare pișicher mare, mereu scapă basma curată în fața copilului -, mă trezesc cu odrasla lîngă pat, unde hotărîsem să mă trîntesc și să mă spăl pe creier c-un episod din Mentalistul. Nemaipomenită-mi fu mirarea cînd am auzit-o:
- Auzi, mama, ar trebui să te ridici și să-l ajuți, nu să strigi la el din pat, tu ai auzit de cuvîntul respect?!?!
Uh, ah, oh, eh, îhî!!! Pentru că nu m-a pufnit rîsul pe loc, încă sentimentul nedreptății era rege în capul meu, i-am spus și ei vreo două, de duh, și-am îndemnat-o să-și ia respectul de-o aripă și să facă pași. Auzi, dom'le, ce-a priceput maimuța mea preferată! Nu s-a lăsat și s-a dus ață la taică-său. Nuuuuu, pe el nu avea de gînd să-l învețe cum să-și arate stima și considerația față de prea-iubita lui consoartă, nuuu, pe el l-a întrebat sec:
- Auzi, dacă tot vă certați, de ce v-ați mai căsătorit?!
Chiar așa! :)))
7. Sîntem toți 3 în mașină. Sabina șoptește din spate, s-o audă doar Romeo:
- Tata, îmi dai un Haribo?
Romeo, prins cu ursuleții-n mașină de tartorița cea rea ce mă simt, îi spune ceva de înțelegeri, divulgări, secrete...na, chestii menite să nu mă enerveze atîta vreme cît nu le cunosc. Ce fain! Normal, nu-i dă niciun ursuleț pîrîcioasei. Prind momentul în care tăticul-cel-darnic se scoboară din mașină cu ceva treabă ce nu ne privea pe noi și mă întorc la Sabina, ce-și rumega greșeala. De, pohta fusese mai mare și mai puternică!
- Unde-s ursuleții? o întreb drăgăstoasă.
- Acolo! Ochii-i prind viață în timp ce mînuța stătea îndreptată în direcția torpedoului! Nici urmă de vinovăție pentru trădarea pe care-o comisese. Deschid, scot punga, pescuiesc un ursuleț și i-l întind.
- Tata-mi dă doi, și mă lasă să-i iau eu, să am o surpriză cînd văd culoarea!
- Nu serios!? Așa face tata? Ține trei, de la mine, astăzi!
Naaaa, nu mă iubește cu 3 ursuleți mai mult... :)
8. Dialogul de mai jos se repetă la intervale regulate. De obicei, înainte să ieșim din casă sau înainte de culcare, verific:
- Ai făcut pișu?
Sabina se uită la mine cu o față speriată, de parcă o întreb cît e radical din 20! Apoi, mă întreabă și ea:
- Azi!?
M-am învățat să nu mai reacționez ironic, dar prima dată cînd am auzit-o i-am trîntit:
- Nu, dragă, săptămîna trecută!
- Oooooo, mama, dar normal c-am făcut săptămîna trecutăăăăă!
Am căutat-o de fire blonde. N-are. Am eu, albe, din plin!
Noi să fim sănătoși, la anul și la mulți ani!
1. Traversam în fugă parcarea subterană a Mallului. Sabina mă aștepta, în siguranță, lîngă ușile culisante.
- Dacă te lovea o mașină, îl vedeam pe Horia mai repede!!!
Mi-a zîmbit peste umăr și-a gonit spre scări. Am înghițit în sec. Umorul negru îl moștenește de la taică-său, să fim bine înțeleși.
Notă: Horia este numele pe care l-am ales, deocamdată, pentru puiul de om pe care-l vom cunoaște personal abia în aprilie.
2. În mod normal, nu o apucă la masă, dar uite că mai sînt și excepții, că altfel ne-am spăla cu regulile pe cap, de plictiseală. Între două îmbucături, și-a găsit timp să cugete cu voce tare:
- Dar pe Dumnezeu cine l-a născut?!
Mă declar depășită de situație, orice ajutor este binevenit! :)
3. Sabina își interoghează tatăl cu privire la semnificația cuvîntului „amenințător”. Primește răspunsul, dar are chef de taclale, pare-se.
- Tata, dar tu ai amenințat-o vreodată pe mama?
- Nu.
- Dar atunci cînd i-ai spus, din ușă: „<nu ieși din cameră pînă nu-mi dai un pupic,> n-ai amenințat-o?!”
Na, așa-ți trebuie, sîc!
4. Dragii mei erau pe drumul de întoarcere dinspre grădiniță, cînd mă sună Romeo, (că se împiedicaseră de-un magazin ce le stătea în cale):
- A găsit o cărticică pe care vrea să i-o cumpăr, ce zici? Rar, dar se mai întîmplă și să-mi ceară părerea.
- Spune-i s-o pună pe lista Moșului! Încă nu venise Moș Crăciun și voiam să profit de ocazie. Romeo dă mesajul mai departe, moment în care o aud:
- Da' i-am trimis scrisoarea dejaaaa!...
Ei bine, a adus cărticica-n dinți au ba? Ce credeți?! :)
5. De ziua ei de nume am mers să-și cumpere o nouă păpușă, pe Mariposa. Că n-avea nicio păpusă cu aripi. Bineeee, dar am stabilit că-și cheltuie agoniseala din pușculița personală. N-a cîrcotit, dar normal, a trebuit să plusăm cu ceva bănuți, ca nu-i ajungeau. După ce s-a văzut cu mîndrețea de înaripată în brațe, ne-a anunțat:
- M-am gîndit să vă invit la o înghețată! Dacă tot îi sugeraserăm noi că ar putea să ne facă cinste...
- Dar nu mai ai bani! Îi dau vestea menită să-i taie elanul fără pic de compasiune în glas.
- Are tata! Eu vă invit, voi plătiți!
Ne-am conformat, că nu ne invită tot a doua zi. :)
6. Nu știu de ce sau cum se întîmplă pe la case mai mari, dar eu, de multe ori mă văd nevoită să repet cîte-o rugăminte de zeci de ori, pînă mi se îndeplinește. M-am obișnuit că-n viață nimic nu-i ușor, așa că mă conformez și fac pe placa stricată pînă-mi obțin trofeul. Se întîmplă, însă, să-mi pierd răbdarea și să uit să-mi controlez decibelii din voce. Ultima dată cînd
m-am rățoit la Romeo - mare pișicher mare, mereu scapă basma curată în fața copilului -, mă trezesc cu odrasla lîngă pat, unde hotărîsem să mă trîntesc și să mă spăl pe creier c-un episod din Mentalistul. Nemaipomenită-mi fu mirarea cînd am auzit-o:
- Auzi, mama, ar trebui să te ridici și să-l ajuți, nu să strigi la el din pat, tu ai auzit de cuvîntul respect?!?!
Uh, ah, oh, eh, îhî!!! Pentru că nu m-a pufnit rîsul pe loc, încă sentimentul nedreptății era rege în capul meu, i-am spus și ei vreo două, de duh, și-am îndemnat-o să-și ia respectul de-o aripă și să facă pași. Auzi, dom'le, ce-a priceput maimuța mea preferată! Nu s-a lăsat și s-a dus ață la taică-său. Nuuuuu, pe el nu avea de gînd să-l învețe cum să-și arate stima și considerația față de prea-iubita lui consoartă, nuuu, pe el l-a întrebat sec:
- Auzi, dacă tot vă certați, de ce v-ați mai căsătorit?!
Chiar așa! :)))
7. Sîntem toți 3 în mașină. Sabina șoptește din spate, s-o audă doar Romeo:
- Tata, îmi dai un Haribo?
Romeo, prins cu ursuleții-n mașină de tartorița cea rea ce mă simt, îi spune ceva de înțelegeri, divulgări, secrete...na, chestii menite să nu mă enerveze atîta vreme cît nu le cunosc. Ce fain! Normal, nu-i dă niciun ursuleț pîrîcioasei. Prind momentul în care tăticul-cel-darnic se scoboară din mașină cu ceva treabă ce nu ne privea pe noi și mă întorc la Sabina, ce-și rumega greșeala. De, pohta fusese mai mare și mai puternică!
- Unde-s ursuleții? o întreb drăgăstoasă.
- Acolo! Ochii-i prind viață în timp ce mînuța stătea îndreptată în direcția torpedoului! Nici urmă de vinovăție pentru trădarea pe care-o comisese. Deschid, scot punga, pescuiesc un ursuleț și i-l întind.
- Tata-mi dă doi, și mă lasă să-i iau eu, să am o surpriză cînd văd culoarea!
- Nu serios!? Așa face tata? Ține trei, de la mine, astăzi!
Naaaa, nu mă iubește cu 3 ursuleți mai mult... :)
8. Dialogul de mai jos se repetă la intervale regulate. De obicei, înainte să ieșim din casă sau înainte de culcare, verific:
- Ai făcut pișu?
Sabina se uită la mine cu o față speriată, de parcă o întreb cît e radical din 20! Apoi, mă întreabă și ea:
- Azi!?
M-am învățat să nu mai reacționez ironic, dar prima dată cînd am auzit-o i-am trîntit:
- Nu, dragă, săptămîna trecută!
- Oooooo, mama, dar normal c-am făcut săptămîna trecutăăăăă!
Am căutat-o de fire blonde. N-are. Am eu, albe, din plin!
Noi să fim sănătoși, la anul și la mulți ani!
