A venit, a venit Moș Crăciun!

   Anul ăsta trebuie să fi fost toți foarte cuminți, fiindcă am primit muulte jucării, pentru toate vîrstele, dar și mult dorita liniște a unei sărbători frumoase! Frumoase, cu dragii mei dragi.
Ce dacă am ars sarmalele, au fost doar „caramelizate” puțin, mi-au spus doar cei ce le-au mîncat! :)

    O îmbăiasem și cremuisem bine. Povesteam în timpul ăsta despre Moși, cadouri, copii cuminți, etc. Era vizibil emoționată și aștepta cu nerăbdare să vadă ce va primi.
Făcuse liste peste liste, din octombrie încoace, iar într-un final, pe ultima apăreau doar trei obiecte. Am încercat-o:
- S-ar putea să nu le primești chiar pe toate trei, Moșul e destul de ocupat, renii nu-i citesc chiar tot ce scrie în scrisori...
- Dar mama, poate să-și aleagă unul!
- Aham! Și care-ar fi ăla unul pe care l-ai prefera tu? am riscat eu.
- Cîinele cu fluier!!! Am zîmbit.
- Oare eu ce-o să primesc, o botă? Îmi întreb copila rămasă pe gînduri.
- Da de unde! îmi răspunde ea fermă. Tu vei primi o inimă de aur! Și-și adîncește privirea limpede în a mea, ce devenise destul de încețoșată dintr-o dată.
- De ce crezi tu că voi primi o inimă de aur? continui discuția, de dragul explicațiilor.
- Pentru că ești cea mai bună. Pentru mine!

   S-a dus tîrziu la culcare, dar nu înainte de-a orna drumul Moșului cu cele cîteva zeci de metri de beteală
pe care n-am pus-o pe brad.
- Cred că o să mă trezesc devreme, abia mă mai pot abține, mama...
- Te trezești cînd vrei tu și ne fluieri și pe noi.
- Pot? La orice oră?
- Da!
A adormit mulțumită în secunda următoare.

   S-a făcut și dimineață, deși destul de tîrziu. Am fugărit-o la baie înainte să apuce să vadă dacă a trecut Moșul pe la ea. N-a cîrcotit, deși rezista greu. S-a spălat pe dinți și-a fugit să-l trezească și pe tata. Ne-am îndreptat împreună spre brad. Încă avea pastă pe botic,
dar ce mai conta? Uau! Era plin de cadouri acolo, Moșii veniseră din multe părți, erau mai mulți decît în anii trecuți. Au fost generoși toți. Despacheta, rîdea, nu-i venea să creadă că-s toate ale ei. Se minuna de fiecare, parcă voia să se oprească, să se joace, dar mai erau... Căluțul, aripile și fusta de zînă, ștampilele, păpușa Hanna, etc... A găsit chiar și o scrisoare de la Moș, pe care m-a rugat să i-o citesc. A ascultat atentă, apoi a rupt ultima hîrtie roșie de pe ultimul cadou. Cîinele cu fluier a lăsat-o fără cuvinte. Cînd și le-a regăsit ne-a spus: „E cea mai frumoasă zi!” „Ești cel mai frumos lucru care ni s-a întîmplat!” am gîndit amîndoi.

Mulțumim frumos Moșilor dragi care s-au gîndit la noi. 
Vă dorim, emoționați, tuturor, sărbători frumoase!
Crăciun fericit!