D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

duminică, 25 decembrie 2011

A venit, a venit Moș Crăciun!

   Anul ăsta trebuie să fi fost toți foarte cuminți, fiindcă am primit muulte jucării, pentru toate vîrstele, dar și mult dorita liniște a unei sărbători frumoase! Frumoase, cu dragii mei dragi.
Ce dacă am ars sarmalele, au fost doar „caramelizate” puțin, mi-au spus doar cei ce le-au mîncat! :)

    O îmbăiasem și cremuisem bine. Povesteam în timpul ăsta despre Moși, cadouri, copii cuminți, etc. Era vizibil emoționată și aștepta cu nerăbdare să vadă ce va primi.
Făcuse liste peste liste, din octombrie încoace, iar într-un final, pe ultima apăreau doar trei obiecte. Am încercat-o:
- S-ar putea să nu le primești chiar pe toate trei, Moșul e destul de ocupat, renii nu-i citesc chiar tot ce scrie în scrisori...
- Dar mama, poate să-și aleagă unul!
- Aham! Și care-ar fi ăla unul pe care l-ai prefera tu? am riscat eu.
- Cîinele cu fluier!!! Am zîmbit.
- Oare eu ce-o să primesc, o botă? Îmi întreb copila rămasă pe gînduri.
- Da de unde! îmi răspunde ea fermă. Tu vei primi o inimă de aur! Și-și adîncește privirea limpede în a mea, ce devenise destul de încețoșată dintr-o dată.
- De ce crezi tu că voi primi o inimă de aur? continui discuția, de dragul explicațiilor.
- Pentru că ești cea mai bună. Pentru mine!

   S-a dus tîrziu la culcare, dar nu înainte de-a orna drumul Moșului cu cele cîteva zeci de metri de beteală
pe care n-am pus-o pe brad.
- Cred că o să mă trezesc devreme, abia mă mai pot abține, mama...
- Te trezești cînd vrei tu și ne fluieri și pe noi.
- Pot? La orice oră?
- Da!
A adormit mulțumită în secunda următoare.

   S-a făcut și dimineață, deși destul de tîrziu. Am fugărit-o la baie înainte să apuce să vadă dacă a trecut Moșul pe la ea. N-a cîrcotit, deși rezista greu. S-a spălat pe dinți și-a fugit să-l trezească și pe tata. Ne-am îndreptat împreună spre brad. Încă avea pastă pe botic,
dar ce mai conta? Uau! Era plin de cadouri acolo, Moșii veniseră din multe părți, erau mai mulți decît în anii trecuți. Au fost generoși toți. Despacheta, rîdea, nu-i venea să creadă că-s toate ale ei. Se minuna de fiecare, parcă voia să se oprească, să se joace, dar mai erau... Căluțul, aripile și fusta de zînă, ștampilele, păpușa Hanna, etc... A găsit chiar și o scrisoare de la Moș, pe care m-a rugat să i-o citesc. A ascultat atentă, apoi a rupt ultima hîrtie roșie de pe ultimul cadou. Cîinele cu fluier a lăsat-o fără cuvinte. Cînd și le-a regăsit ne-a spus: „E cea mai frumoasă zi!” „Ești cel mai frumos lucru care ni s-a întîmplat!” am gîndit amîndoi.





Mulțumim frumos Moșilor dragi care s-au gîndit la noi. 
Vă dorim, emoționați, tuturor, sărbători frumoase!
Crăciun fericit!



6 comentarii:

DOAR NOI spunea...

Tot de la Mos Craciun:


Omul de zăpadă

de Claudia Groza
În amurg, norii s-au adunat peste oraş. O stea strălucea stingheră. Luna a venit şi i-a zâmbit. Casele erau luminate. Păreau licurici privite de acolo, de sus. Din văzduh, au început să alunece fulgi de nea.
- Hai să facem întrecere! zise unul dintre ei.
- Nu. Eu nu mă grăbesc. Îmi place să simt aerul rece şi mirosul de fum ce iese pe coşurile caselor.
- Nu te apropia prea mult. Te vei topi.
- Nicio grijă. Mă descurc.
Fulgii dansau. Alţii se alergau şi râdeau în hohote cristaline, ce răsunau în liniştea nopţii.
În câteva ore, brazii din faţa casei unde locuieşte roboţelul Ki purtau mantii albe. O vrăbiuţă zgribulită căuta hrană. Razele de lumină ale zilei se întrezăreau la orizont.
- Hei, Kea, priveşte. A nins!
- Da, a nins. Ieşim să construim un om de zăpadă?
- Bineînţeles. Mă duc să iau fularele şi căciulile, răspunse Ki.
Zăpada prinsă în palmele metalice ale celor doi roboţi se trasforma în bulgări. Fiecare ghem de nea, se rostogolea şi creştea precum cozonacii.
- Primul bulgăre este gata, strigă veselă roboţica.
- Imediat şi al doilea.
În curând, în grădina casei celor doi roboţi, se aflau puşi trei bulgări mari de zăpadă.
Kea aduse bucăţi de cărbune şi i-a pus nasturi. Două crenguţe de brad s-au transformat în mâini pentru omul de zăpadă. Ki i-a cedat fesul său. Nasturii de la un pulover roşu mai vechi, s-au aşezat cuminţi formând un zâmbet molipsitor pe chipul alb de nea. Vrăbiuţa guralivă, tocmai ce găsise un cotor de varză prin apropiere şi l-a adus în cioc, lipindu-l ca nas.
- Ce drăguţ eşti, Omule de Zăpadă!
- Mulţumesc. Chiar mă simt bine aici cu voi.
- Ki, vorbeşte.
- Da, vorbesc. Ceea ce înseamnă că aţi făcut o treabă bună şi credeţi în magia iernii. Am să vă fiu prieten pe toată durata acestui anotimp.
- Mulţumim. Îţi vom lăsa beculeţe aprinse noaptea, să nu îţi fie urât.
- Luna îmi ţine companie, noapte de noapte.
- Te cred. Acum, vom merge să împodobim bradul. Te lăsăm cu vrăbiuţele guralive.
Copiii au ieşit să se bucure de zăpada rece şi strălucitoare. Săniuţele alergau sprintene şi fericite că au părăsit podurile caselor. Bulgări de zăpadă zburau veseli de la un copil la altul. Omul de Zăpadă privea zâmbitor acest spectacol. Se ferea din când în când de câte un bulgăre care se apropia de el.

- Hei. Priviţi. Un Om de Zăpadă, strigă un băieţel.
- Ce frumos este.
- Este prietenul meu. Eu l-am zărit primul.
- Ba va fi al meu. Am fost mai cuminte decât tine.
Copiii s-au luat la bătaie.
- Potoliţi-vă. Pot fi prietenul tuturor. Până să termine de pronunţat ultimul cuvânt, pumnul unuia dintre copii l-a lovit în plin pe Omul de Zăpadă, care s-a sfărâmat.
Ki şi Kea au ieşit alarmaţi din casă. Era prea târziu.
- Nu plânge, Kea. Vom face altul.
- Da, dar acesta era atât de frumos şi părea atât de bun.
- Fiecare Om de Zăpada este prietenos şi bun. Face parte din farmecul anotimpului rece.
- Ce se aude?
- Nu ştiu, răspunse mirat Ki.
- Sunt Zâna Zăpezilor. Am văzut în Globul de Cristal ce s-a întâmplat şi am venit să vă alung tristeţea. Vom face o armată de oameni de zăpadă. Toţi copiii vor participa la această acţiune.
Bucuria şi energia copiilor au devenit molipsitoare. Ki şi Kea s-au alăturat celor mici şi au construit un alt om de zăpadă.
Colindele, Oamenii de Zăpadă, renii... sunt simboluri ale iernii.
Sărbători Fericite tuturor!

Sorana spunea...

Ce frumoooos! Mulțumim! Abia aștept să i-o citesc dimineață, cînd face ochișori cuminți!

Dara spunea...

:) Craciun fericit si multa, multa sanatate! Multa bucurie micutei si zambete de incantare parintilor!
La multi ani! :*

Sorana spunea...

Mulțumim din suflet, Dara! Îți urăm și noi de bine și frumos, cu tot dragul!

Unknown spunea...

Cu tine nu e loc de intors, sau cale de mijloc...ori ma faci sa rad, ori sa plang....aici am plans...Multumesc din suflet ca imparti si cu mine minunea din viata ta!!

Sorana spunea...

Lotuss drag, nu vreau să plîngi, dar ştii vorba aia: "indiferenţa-i cea mai rea"... Mulţumim că ne-ai călcat pragul!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...