D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

luni, 30 ianuarie 2012

În pedepse ne-nfruntăm!

   Eu mă tot mir, de vreo 30 şi ceva de ani, cum mi se poate buna-dispoziţie răsturna în cap, într-o secundă, pentru ca apoi să nu reuşesc, în cîteva zile, să o repun pe picioare. Şi rămîn mirată, aşa, că de rezolvat dilema, n-am rezolvat-o. Ieri, mi-am dat toată silinţa, m-am agăţat cu privirea de zîmbetul dimineţii şi-am încercat să-l reproduc pe propria-mi faţă.
Aproape am reuşit. Succesul mi-a pus coroniţa pe cap abia cînd a apărut Minnie a mea. Sabina se îmbrăcase din nou cu rochiţa ei cu buline roşii care-o prinde minunat.
- Azi avem musafiri?
- Facem rost!
   Zîmbeşte. Zîmbesc şi eu. Tata-i pus pe clătite bune. Eu mă străduiesc să-mi ţin cheful de viaţă pe două picioare. Grea treabă. Îmi sun o verişoară, să-i fac poftă de-o vizită pe la noi. Sfîrşim conversaţia prin a ajunge noi invitaţi. Bine şi-aşa, ideea era ca Sabina să-şi scoată rochiţa în lume. Bate din palme, fericită. Şi-atunci şi-a făcut apariţia Neghiniţă! Chiar el, în persoană. Altfel nu-mi explic de ce mi-au picat ochii pe cele 5 cărţulii care trebuiau să fie 6, frumos aranjate în cutiuţa lor.
- Sabina, unde-i a şasea cărticică?
- Nu ştiu!
- Încearcă să te gîndeşti, te-am rugat să le pui la loc, dacă le tot arunci prin toate părţile...
- Lasă, mama, le găsim noi! Încearcă un zîmbet şi mă trage de mînă, să ieşim din cameră. Tic-tac-tic-tac-tic-tac! Nu mă mişc din loc. Aştept cel mai mic semn regret sau s-o văd că dă să caute cărticica buclucaşă. Nu! Tot ce vrea ea e să uit c-am întrebat, să lăsăm haosul şi să ne vedem de clătite şi vizite şi rochiţe şi prieteni...
- Bine, iubita! Vom merge în vizită cînd găseşti cartea! Ai cam o oră la dispoziţie s-o cauţi! Dacă eu trebuie să fiu prietenă cu Sfîntu' Aşteaptă, poţi fi şi tu!
   Treaba era rezolvată. Buna mea dispoziţie s-a reîntors cu picioarele-n sus. Am turuit iar despre delăsare şi alte sinonime, despre cum ne dăm noi peste cap ca s-o facem pe ea fericită, iar cînd noi o rugăm ceva, se face că admiră o frumoasă ploaie de castraveţi. Romeo verifică dacă am de gînd să-mi pun ameninţarea în practică. Lasă clătitele şi i se alătură odraslei îmbulinate. Caută amîndoi cărticica. Eu nu le dau şanse s-o găsească, pentru că ştiu cum face Sabina ordine în cameră. Ascunde tot ce pare în plus. Nu, nu pune la loc. Tupeşte. Deci şi cărticica e pitită pe undeva. Trece ora, anulez vizita. Ei renunţă la căutări. Sabina vrea să mănînce cu ochii-n televizor. Pîn' aici! Decretez că ora de desene animate s-a terminat. Pagubă-n ciuperci. Mănîncă bine-mersi şi fără. Iar după ce termină nu se duce să-şi mai aranjeze din lucruri. Nici nu pare supărată, se bucură c-a scăpat ieftin. Şi stă pe lîngă taică-său. La un moment dat, îmi dau seama că-i data de 29 şi că Sabina împlinea 6 ani şi patru luni. Mă apucă remuşcările şi-l atenţionez pe Romeo că-i taman un fel de ziua ei. Ha,ha! Tăticul tocmai îi dădea o pedeapsă crîncenă:
- Te uiţi la desenele astea pînă îţi spun eu să te opreşti! Iar mîine te pedepsesc să mănînci 10 ouă Kinder!
Sabina era toată o hlizeală. Pînă şi bulinele de pe rochiţă rîdeau.
- Bine, eu nu vreau să mă uit la Winnie, dar dacă-s pedepsită... Sau:
- Tata, s-au terminat, sînt pedepsită să mă uit şi la Bambi?!
   Romeo era încîntat că fetiţa lui deşteaptă intrase atît de repede în joc. Îi rîdeau şi urechile, după cum ar spune soacră-mea.
   Eu nu mi-am mai exercitat dreptul de veto. 

6 comentarii:

vavaly spunea...

hai sa ti zic o faza tare: cum imi chinuiam eu creierasul si unicul neuron din dotare sa scriu ceva inteligent la postarea ta de acum, pana imi venea inspiratia am mai dat o raita prin feed ul de bloguri. Si peste ce dau? peste urmatoarea poezioara (pun link ca asa e frumos): http://myeva.wordpress.com/2012/01/30/slow-down/
Pot eu sa zic ceva mai frumos si mai destept decat atat? Cred ca nu.
Pupici si... slow down :)

Sorana spunea...

Vavaly, mare dreptate are poezia asta, dar m-a pufnit rîsul la primul comentariu. Tu ai pus linkul, eu îi dau copy-paste, s-o am sub ochi cît de des. Exact aşa mi-a zis mama mea, aseară: "Las-o, că nu va fi copil multă vreme!" Şi-i dau dreptate şi mi-e teamă şi...Cine să mă mai ştie, că la despicat fire nu mă întrece nimeni!
Citind poezia, mi-am amintit că Sabina a tras semnalul de alarmă, acum vreo doi ani, pe limba ei. Uite aici:
http://d-alesabinei.blogspot.com/2011/01/comunicat-important-catre-mama.html
Mulţumesc, pupici şi I'm trying...

Şi-acum să nu uităm versurile lui R. Knight:
slow down mummy, there is no need to rush,
slow down mummy, what is all the fuss?
slow down mummy, make yourself a cup tea.
slow down mummy, come spend some time with me.

slow down mummy, let's pull boots on for a walk,
let's kick at piles of leaves, and smile and laugh and talk.
slow down mummy, you look ever so tired,
come sit and snuggle under the duvet, and rest with me a while.

slow down mummy, those dirty dishes can wait,
slow down mummy, let's have some fun - bake a cake!
slow down mummy, I know you work a lot,
but sometimes mummy, it's nice when you just stop.

sit with us a minute,
and listen to our day,
spend a cherished moment,
because our childhood won't stay!

~ R. Knight

Korinne Von Palm spunea...

eu sper sa am forta consecventei/ consecventa fortei tale.

Sorana spunea...

Eu nu ştiu ce am, dar ştiu că atunci cînd vei avea puiul propriu, şi forţa şi consecvenţa şi orice altceva vor fi de partea ta, dacă vei crede că aşa e bine! Ideea-i să fie bine şi pentru pui. Eu aici am dubii... (în ceea ce mă priveşte).

Raul_Baz spunea...

Eu cunosc pe cineva care facea chestii si mai si cu copilul. De exemplu, plecau cu totii - mama, tata, doi copii - la mare. Aveau bilete luate cu nu stiu cat inainte la accelerat, ca toate erau in vremea lui Ceausescu. Apoi ajungeau la gara si copilul facea o chestie cam ca asta cu volumul 6. Si atunci maica-sa zicea: "Daaaaaaa? Ei, pentru asta nu mai mergem nicaieri!" Si se intorceau acasa, pierdeau biletele, pierdeau marea etc. Nu glumesc.
Copilul ala acum e adult si a ramas cu oarecari sensibilitati, nu prea mai are vreun respect pentru tinerea cuvantului etc. Deci eu cred ca uneori poti obtine efecte contrare celor asteptate.

Sorana spunea...

Of!
Eu recunosc că nu ştiu mereu cum e bine şi cum nu, uneori vreau să-i văd reacţia, pur şi simplu. Iar reacţia ei o declanşează pe-a mea. Eu mă forţez să-i dau variante, nu doar să decid pentru că sînt mai mare şi pot. Îmi place să văd care lucruri contează mai mult, iar ei nu pare să-i pese, în general, de nimic. În continuare mă întreabă dacă poate să vină x sau y pe la ea. Răspunsul meu este: Sigur, dar tu poţi să mai cauţi cartea? Brusc, decide că nu mai vrea să vină nimeni. Super!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...