Soarele sau luna

   Mă uit la ea şi mă minunez de cît e de...Sabina. Nu ştiu de ce, dar am preluat de la mama formula de alint "soarele meu" sau pur şi simplu "soare". Cînd o numesc aşa, rostesc apăsat şi clar fiecare literă, ca să formeze, aproape, luminosul cerc de foc. Aşa mă drăgălea şi încă o mai face, uneori, mama pe mine, aşa fac eu cu Sabina.
E seară. De cînd doarme la noi în cameră, nu prea mai cere poveşti. Avem conversaţii de noapte bună. Nu ştiu ce mi-a venit să o întreb:
- Eu ce-s pentru tine, soarele sau luna?
- Luna! Nici n-a clipit înainte să-mi dea răspunsul. Nu i-au trebuit nici două secunde de concentrare, nimic. Mi-a picat faţa şi m-am tînguit:
- Dar soarele străluceşte frumoooos!
- Şi-ţi arată noroiul de pe jooos! continuă fiică-mea să mă lase fără cuvinte. Mă repliez, totuşi, destul de rapid.
- Dar luna? Luna ce face?
- Luna înseamnă romantism, iubire, îndrăgostiţi...
Pierd şirul. M-a luat Cineva pe braţe şi plutesc deasupra gîndurilor.