Un hard disk imbatabil

    Sînt mama Sabinei.
Astăzi funcţionez în reluare. Sînt lentă, somnolentă... Mai sus, m-am asigurat că mai ştiu cine sînt. Cîtă vreme nu uit informaţia de bază, mai am o şansă. Mintea mea a luat somn. Nu a fost niciodată vreo Ozană "frumos curgătoare şi limpede ca cristalul", dar azi experimentez senzaţii noi. Le pun pe seama dublării dozei de Euthyrox.
Şi-aştept să treacă. Corpul luptă cu letargia.
   O întîmplare, care m-ar putea face să rîd în hohote, dacă aş dispune de energia necesară unui asemenea act, îmi bîntuie, de dimineaţă, de la nord la sud şi de la est la vest, emisfera cerebrală stîngă. Care încă nu sforăie ca o alcoolică răsturnată-n şanţ. Mă limitez să rîd în gînd şi profit de moment, pot oricînd să dau vina pe starea mea incertă, pentru a arunca în online dovada că nu voi fi niciodată mama anului.
Şi pornesc la destăinuiri care pînă azi au fost ţinute-n frîu.
   Luni de zile am insistat pe lîngă al meu soţ să-şi schimbe coafeza. Individa n-avea pic de stil, iar aspectul podoabei lui  capilare lăsa mult de dorit. Comoditatea şi-a spus însă replica, iar dorinţa mea a fost trimisă la colţ. Într-o seară, pare-se mai cu moţ decît altele, cînd a intrat Romeo în cameră, am răbufnit din culcuşul cald unde mă aciuasem lîngă Sabina:
- Ce gay arăăăăţi!!!
Nu ştiu de ce am ales tocmai acest cuvînt, doar respectivele persoane sînt îngrijite, pedante, firele de păr de pe cap le stau ca soldăţeii în flancuri. Pentru onor, prezentaţi aaarm! Claia de pe capul lui Romeo părea că-şi împuşcase comandantul numai şi numai pentru a nu respecta nicio regulă. În orice caz, porumbelul fîlfîia fericit din aripi, în libertate. Mi-am căpătat o privire plină de reproş de la tăticul grijuliu care nu uitase că are un copil în aceeaşi arie de acoperire. M-am limitat să dau din umeri, nepăsătoare, doar Sabina nu părea atentă la discuţia noastră. Plus că şi-o meritase, nici urmă de vină prin ungherele conştiinţei mele, ba dimpotrivă, mă hlizeam în continuare. Seara nu a avut alte comentarii. Dimineaţa însă, la cafea, Romeo îmi împărtăşeşte jumătate amuzat - umorul lui e mai tare ca sabia lui Zorro - jumătate pus pe harţă, întîmpinarea de care a avut parte, cînd Sabina a făcut ochi:
- Tata, ţie de ce-ţi place să fii gay?!


Că de n-ar fi fost, nu v-aş putea povesti, nici n-aş fi putut să rîd cu atîta poftă. Şi-a fost demult. Romeo şi-a schimbat coafeza, acum are un stilist cu părul aranjat ca soldaţii în flancuri. Sabina n-a primit explicaţii despre cuvîntul buclucaş, în dimineaţa cu pricina Romeo a scăldat-o elegant. Eu mi-am atins scopul, vieţile noastre au continuat fără alte peripeţii prin gayland.

Ieri, Romeo s-a dus să se tundă, eu am luat-o pe Sabina şi-am atacat împreună două ciorbe de pui à la grec. 
Între două linguri şi-o îmbucătură de pîine, iubirea vieţii mele mă interoghează: 
- S-a dus să se... gay?
- Poftim?! 
Chiar n-am reuşit să captez conjunctivul reflexiv din fraza ei molfăită. Dar am auzit suficient cît să mă asigur că nu mai duc lingura la gură pînă nu revin la condiţiile de siguranţă din timpul mesei.
- S-a dus să se tundă să nu fie gay?
Sabina mi-a repetat, ingenuă, întrebarea, a pus lingura înapoi în farfurie şi a aşteptat, evident, un răspuns, dar eu chiar nu pricepeam ce voia de la mine. Memoria mea are viaţă scurtă, am mai spus. Îmi pierdeam răbdarea, plezneam de curiozitate, nicidecum de nervi, deci i-am cerut detalii despre subiectul la care se referea.

- Taataa!!! îmi ripostează, mirată de uimirea ce-mi cotropise faţa. Apoi rîde de hohotele mele ce-au rupt zăgazurile. Profită şi-mi cere o îngheţată. I-o cumpăr. "Măi, dar ce hard bun are fata asta!" Chicotesc întruna şi alung ideile care nu-s de acord cu veselul meu comportament în situaţii critice. 

Notă: Romeo nu a fost de acord cu scoaterea în spaţiu public a întîmplării de mai sus. Dar, dacă în letargia mea de azi, asta a fost singura chestie ce mi-a mai dat suflu, s-ar putea să mă ierte mai repede. Deşi, mă aştept la repercusiuni! :) Pe care promit să le public! Ha!