M-am legănat hăbăucă pînă pe hol, mi-am salutat din încheietură odrasla din dormitor și mi-aș fi numărat în continuare, să nu adorm, pașii pînă la baie, dacă nu mă oprea vocea Sabinei:
- Am avut cel mai frumos vis! Curiozitatea mi-a ciulit urechile. Am făcut un pas înapoi și-am vîrît capul pe ușă. Așteptam.
- Am visat cu mama și fratele meu! Gata, am deschis ochii de tot. Ce frumos mă trezea ea, nici nu mai simțeam plumbul din picioare. Cred că-i zîmbeam fericită, că mi-a tăiat-o scurt:
- Ah, nu cu tine! Cu Măicuța și Isus!
Hotărît, nu era să fie ziua mea de glorie! O rog să-mi descrie visul. Și așa aflu că: „Isus avea o barbă buclată, păr maro, ochi căprui, obraji roșii. Am încremenit cînd l-am văzut. Era îmbrăcat într-o mantie. M-a dus în living, unde-am văzut-o pe Măicuța. Măicuța era atît de frumoasă, încît mai că mi-a venit să merg cu ea în cer.” „Brrrrr, ia stai tu cuminte, aici, cu noi,
că avem timp de vizite prin spații înalte.” „Era mai frumoasă decît tine” - își continuă ea descrierea. „Avea ochi albaștri și gene de parcă ar fi fost date cu rimel.” Mi-a mai zis și cu ce era îmbrăcată, dar memoria mea a fost puternic marcată de alte date. „Ne-am jucat prinsa, apoi Măicuța și-a dat uite-așa -îmi arată cum- mîna peste față și s-a transformat într-o urechelniță!” !!!
Nu mai țin minte în care parte a visului, aceeași Măicuță a fost o pată neagră. Și nu, nu s-a speriat, Isus a avut grijă de asta. Mi-a mai menționat că pe Isus nu-l interesează, -ca pe mine, am priceput repede, deși eram sub efectul urechelniței,- de cîte ori spune ea „NU!” Că El știe de ce spune...
Hotarul dintre vis și imaginație a fost călcat în picioare, mi-e clar, dar cu toate astea, a fost cam mult de digerat după noaptea mea insomniacă.
3 comentarii:
Nu sunt eu religioasa, dar recunosc ca asemenea personaje in imaginarul ei oniric nu pot decat sa ''o incarce pozitiv''. :)
Korinne, nu mă stîrni :)))La maică-mea nu mai stă singură în cameră, că "nu mai poate de sfinţi"...
Mulţumesc! :)
Trimiteți un comentariu