Cugetare

   Acum două zile m-am întors din oraş cu o pereche de papucei de casă, îmblăniţi, pentru Sabina. I-am luat în speranţa că n-o voi mai vedea umblînd de colo colo pe parchet fie cu picioarele goale, situaţie în care prevăd muci şi febră, fie doar cu ciorapi, caz şi mai periculos, în care o şi văd cum alunecă şi dă cu deşteptul de vreun colţ de perete, mobilier, etc. M-am gîndit că mi-ar fi mai simplu să-i ofer o variantă nouă şi interesantă în locul celor vechi, şi-aş limita, dacă nu chiar elimina (ce fericire!),  folosirea propoziţiei "Ia-ţi papucii!" extrem de enervantă pentru amîndouă eroinele în discuţie.
   Sabina a venit de la grădi şi şi-a găsit mergătorii cei noi la intrare. A ajuns pînă la mine ţopăind încîntată: "Ce moi sînt! Ce pufoşi!" Misiune îndeplinită.
   Aseară, Romeo îmi spune că Sabina l-a întrebat cine i-a cumpărat papucii.
- Mama ta ţi i-a luat, i-a răspuns el.
- Ah, deci se gîndeşte la mine!...