D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

joi, 17 iunie 2010

Întreab-o tu...

   Intră Romeo în bucătărie și-mi spune:
-Auzi, m-a trimis să te întreb eu...
-Să mă întrebi ce?
-Îi dai o Paula? (iaurtul ăsta cu ciocolată).
-Hmmmmm...
Mă ridic de la masă, deschid ușa de la bucătărie ...
”CE-O ZIS?” întreabă Sabina care crezuse că iese doar Romeo și avea o față plină de speranță, dar a cam încremenit cînd m-a văzut și pe mine. Ce să mai îmi stăpînesc rîsul? Ce să-i mai explic că nu poate mînca toată ziua budincă, ciocolată, cartofi piure și pîine cu pateu?
-Roag-o tu frumos, poate-ți dă, îi spune Romeo.
-Te rog frumos! își împreunează ea mîinile în rugămintea care nu mă poate lăsa rece...dar încerc:
-Dacă-ți dau, mîine, cînd o să te rog eu să-ți mănînci supica, o să mă asculți?
-Da.
 Mai vorbim mîine :)

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...