Eram pe drum, în concediul nostru în Muntenegru și aveam o discuție poate mai aprinsă cu Romeo.
La un moment dat, Sabina ne întrerupe:
”Mama, tu ești șefa ?”
Rîzînd, i-am răspuns: ”Da, iubita mea, eu sunt șefa!”
”De ce?” a continuat ea. Și pentru că eram bine dispusă și cu chef de vorbă, i-am oferit o explicație foarte lungă și pompoasă, în cuvinte cît mai complexe și complicate, convinsă fiind că n-o să înțeleagă nimic. Dar ea mă năucește cu ”de ce-urile” și-atunci am fost și eu hotărîtă s-o năucesc cu răspunsul. Ei, ar fi cazul să încetez să-mi subapreciez copilul :) pentru că, după ce-am terminat, ea a avut ultimul cuvînt:
”Atunci eu sunt șefa mică !”
Am izbucnit în rîs și ziua a fost brusc mult mai frumoasă.
La un moment dat, Sabina ne întrerupe:
”Mama, tu ești șefa ?”
Rîzînd, i-am răspuns: ”Da, iubita mea, eu sunt șefa!”
”De ce?” a continuat ea. Și pentru că eram bine dispusă și cu chef de vorbă, i-am oferit o explicație foarte lungă și pompoasă, în cuvinte cît mai complexe și complicate, convinsă fiind că n-o să înțeleagă nimic. Dar ea mă năucește cu ”de ce-urile” și-atunci am fost și eu hotărîtă s-o năucesc cu răspunsul. Ei, ar fi cazul să încetez să-mi subapreciez copilul :) pentru că, după ce-am terminat, ea a avut ultimul cuvînt:
”Atunci eu sunt șefa mică !”
Am izbucnit în rîs și ziua a fost brusc mult mai frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu