D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

duminică, 22 ianuarie 2012

Care Pe Care :)

Mă încăpăţînez, de-o vreme, să corectez fiecare greşeală care-l are protagonist pe "pe care". Nu ştiu cum se face, dar în ultimul timp, în jurul meu, cam toţi l-au luat în braţe pe "care" şchiop. "Cartea care ţi-am dat-o?!!!" Mă zgîrie la urechi, cu atît mai mult cu cît pot să jur că-i o belea recentă. Cînd l-am auzit pe Romeo stîlcind limba în graba poveştii, m-am uitat la el şi i-am zis să meargă de unde-a venit şi să-mi trimită soţul înapoi. Doar aşa mă trimite şi el pe mine, de mi s-a acrit de dus-întors. Mi-a fost uşor să-mi exprim dezamăgirea şi i-am amintit urgent cum stă treaba cu acuzativul. Cînd am auzit-o pe Sabina vorbind greşit, mi-au ţiuit nervii. Fir-ar să fie! Am trecut peste "ţi-o place?" că-i o expresie tipic bănăţeană, şi mai sună şi comic din guriţa ei, dar peste "pe care" mutilat nu aveam de gînd să trec. Şi-am început să cuget cum să-i explic. Ba chiar am întrebat-o pe-o mătuşă de-a mea, învăţătoare. Mi-a spus că nu pot altfel, decît empiric. Şi dă-i şi luptă, şi dă-i şi luptă! Îi torn propoziţii şi mă ţin de capul ei pînă repetă după mine corect. De cîte ori am auzit-o vorbind greşit, am sărit ca arsă, iar ea se oprea speriată. Ajunsese să ştie, după cum mă uitam la ea, care-mi era problema şi revenea la propoziţia buclucaşă pînă o spunea corect. Buuuun.
Cu Sabina funcţionam bine după regulile repetiţiei. Cu Romeo am aplicat altă metodă. Făceam şi eu un ban cinstit. Fiecare greşeală l-a costat 5 lei. Mi-am adunat de-o rochie. Şi m-am ales cu apelativul de "evreul familiei". Nu-i nimic, pentru o cauză  nobilă, îndur orice!
Astăzi, am cules roadele efortului meu susţinut. M-am apucat să traduc acest blog în engleză. Pentru prietenii care nu pricep o iotă din ce îndrug eu aici, dar şi pentru mine, că mi-a amorţit limba lui Shakespeare într-un cotlon ascuns al memoriei. Dicţionarul meu preferat trona pe masă, lîngă mine. Sabina s-a plictisit să-l bîzîie pe taică-său şi s-a reorientat rapid.
- Mama, asta-i cartea ta?
- Da!
- Asta-i cartea pe care o foloseşti acum?
- Da.
- Dacă ziceam care, îmi luai 5 lei?
Tralalalalallalalalalalallalalallalala!!!! Cînd a zis 5 lei, am auzit restul, că înainte nu-i dădeam prea multă atenţie, eram concentrată la ale mele, dar discul de memorie stocase informaţia. Am sărit de pe scaun şi-aş fi luat-o în braţe, la o învîrtită cu pupături, dacă nu mi-ar fi tras Horia una, să-mi amintesc că nu-s singură. M-am limitat la pupături, pînă n-am mai avut aer. "Sabina, eşti copilul pe care mi l-am dorit cu foc şi pe care-l iubesc de mă sufoc!"
Ea rîde ştirb, dar ştie că vorbesc cît se poate de serios. Şi are o satisfacţie pe faţă, de cîte ori mă vede mîndră de ea...
E mulţumirea mea cea mai mare, bate toate rochiile! :)

7 comentarii:

vavaly spunea...

Ce fain.. si pe mine ma zgarie la timpane cand oamenii o iau pe scurtatura asta fara rost si fara sens. Daca ar fi sa ii punem pe toti cei de la tv sa depuna cate 5 lei in cutia milei sau ptr o cauza nobila de cate ori o comit cred ca multe cazuri ar fi rezolvate pana acum.
Pana ii indreptam pe cei mai mari ii putem orienta pe cei mai mici de langa noi. Bravo tie!

Sorana spunea...

Da, asta da idee, să dea 5 lei pentru o cauză nobilă, dacă tot o comit! Oare nu ne aude/vede nimeni?!
Eu am mai dus cruciade de-astea, îmi amintesc de "mi-ar place". Pfuai, eram de groază, că nu mai ţineam cont de nimic şi mă trezeam comentînd: "mi-ar plăcea!!!" Mulţi auzeau, puţini pricepeau. Dar măcar ai mei să nu mă streseze auditiv, nu? :)

vavaly spunea...

Ei, aici recunosc ca sunt si eu vinovata. Nu ma impac cu a place si a placea, se pare ca mereu gresesc, cred ca e din trecut, o viata intreaga am spus asa sau am auzit asa. De cand ma tot corectaza Maria, am inceput sa constientizez si eu ca e gresit. Acum daca spui si tu ... o sa tin cont si gata, promit sa numai gresesc sa zgarii timpanele auditorilor :).

Korinne Von Palm spunea...

Ah, am si eu o strategie si, eventual, o propunere: pentru fiecare cuvant deocheat, autorul-infractor trebuie sa invete un cuvant elevat de cel putin 8 litere. Problema e ca trebuie sa umblu eu cu un gros dictionar de termeni stiintifici la mine. :))

Sorana spunea...

Vavaly, de-ar fi mai mulţi ca tine, am urni buturuga... :)

Korinne, tu şi izvorul tău nesecat de idei mi-aţi adus un zîmbet larg, de bună dimineaţa. Eu tocmai am învăţat, absolut din greşeală, două cuvinte noi: Okapi şi capibara. Ambele desemnează animale şi provin din cărticica Sabinei! :)

Raul Sebastian Baz spunea...

Si eu am lupta asta. Una mai grea nu cunosc, o duc de vreo zece ani. Cred ca Maria nu mai greseste. Nevasta-mea, in scimb, e de ne-indreptat. Tot ce-am obtinut e ca uneori, cam de 2 ori din zece, cand spune cate ceva de genul "unde e cartea care a adus-o mosul?", isi aduce aminte si zice, ridicand un deget si accentuand prepozitia: "PE care".
Dar mai e una, inca si mai enervanta: "du-i telefonul la tata". Eu incerc de ani si ani sa-i explic Mariei ca trebuie sa puna intrebarea "cui?" si sa raspunda cu o rima: "lui". Dar inca nu am reusit nimic...

Sorana spunea...

Hmmm, am eu o vorbă: "bad habits die hard", sînt mai ceva decît Bruce Willis. Pun pariu că şi Chuck Norris ar fi depăşit de situaţie... :)
Partea care mă uimeşte este că Romeo a deprins obiceiul ăsta de puţin timp, că altfel mai stăteam pînă să mă mărit :))) Şi nu-i vorba că nu ştie, dar pur şi simplu îi este comod şi îl sare pe scumpul meu "pe"...De cînd îl taxez, îi e ciudă şi-i muuult mai atent. Zgîrcitul! :)))
Cît despre "cui" şi "lui" hăhăhăhă...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...