D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Replici

***
La Satu Mare, de obicei fugim dintr-o parte în alta să rezolvăm probleme care-şi au domiciliul acolo sau să ne vizităm rude şi prieteni. Pe Sabina o lăsăm cu mama, acolo se simte ea bine, între personajele poveştilor inventate pe loc. Într-o zi, însă, ne luăm minunea cu noi, în vizite pe la cei care îi duc şi ei dorul. Cînd, destul de tîrziu în noapte, vrem s-o decartăm la bunica ei, ca să ne putem continua periplul, Sabina ne înştiinţează, supărată, că nu-i corect ce facem:
- Horia are parte de mai multe aventuri decît mine! 
Notă: Horia are, la momentul de faţă, 28 de săptămîni intrauterine! :)

***
Tata: - Ştefana, du-te să-ţi iei pijamaua!
Sabina: - Pssssst, încă n-a zis mama!
Mama, (care aude discuţia, se uită la ceas, apoi strigă de pe unde se află): - Sabina, du-te să-ţi iei pijamaua!
Sabina, (cu bărcile înecate): - Bineeeeee!
***
Tata: - Uite, mănîncă banana asta!
Sabina: - A zis mama?
Tata: - Da!
Sabina se conformează fără chef. Mama apare după vreo 10 minute, dormise mai mult! :)
***
Mama către Sabina: - Vezi, ce maimuţă eşti! 
Sabina către mama: - Tu eşti un ou!
Mama, (serioasă): - Ce-s eu?!
Sabina, (nu vrea s-o dea-n bară):- Un ou Kinder! Şi se uită rugătoare, poate, poate va smulge un zîmbet. Reuşeşte. Doar tata chicoteşte demult...



4 comentarii:

Lavinia Dance spunea...

Felicitari! Blogul tau a fost nominalizat pentru premiul " Cel mai bun blog" oferit de Un bulgare de lumina, si in urma voturilor ai primit Premiul de participare.
Sper sa iti placa!

Sorana spunea...

Mulţumesc! :)

vavaly spunea...

haha, si la voi tot cu aprobarea mamei se fac toate? off, mamele astea...si cica noi avem mania controlului , nu ei ni le pun pe toate in cap . smpatica maimutica mica :)

Sorana spunea...

Hahaha! Da, se cere aprobarea mamei uneori. Niciodată cînd scapă la dulciuri sau ursuleţi gelatinoşi! :) N-o s-o uit pe Sabina cînd a venit la mine, avea vreo 3 ani şi mi-a zis: "Mi-a dat buni o bomboană, dar n-am voie să-şi spun!"
Apoi, în situaţii critice, mama e "the bad cop" - cineva trebuia să-şi asume şi rolul ăsta :))

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...