Tocmai am realizat că 6 luni s-au furișat pe negîndite și nevăzute din viața mea. Deloc nesemnificative, dar marcate, într-o succesiune alarmantă și paralizantă, de cîte-un un prea-plin sau prea-gol de suflet...
„Prea-ul”, indiferent de care a fost, nu mi-a dat ghes să scriu. De 6 luni n-am mai notat nimic, deși Sabina a fost și este o prezență la fel de fermecătoare, dulce și cu replicile la ea.
Mi-am mai spus, uneori, că e prea mare s-o povestesc eu tuturor, dar ăsta nu-i chiar adevărul gol-goluț. Deși mă apostrofează cu cîte un „
De ce mă spui?” ori de cîte ori mă aude vorbind despre ea.
O întîmplare, un gest, un sentiment acut de iubire și-o cărticică frumoasă, cu povești minunate, care pot doar să aducă un plus de farmec copilăriei tuturor, m-au făcut să-mi doresc să povestesc d-ale Sabinei din nou.
Mi s-au împăienjenit ochii și sunetele, brusc, au încetat să formeze cuvinte cu noimă pentru auzul meu, cînd am văzut cartea, cu dedicație pentru fetița mea, scrisă de părintele care a ticluit „Poveștile Mariei”, pentru toți copiii din lume și din noi. Pentru mine, nu sunt doar povești, sunt dovada unei imense si incomparabile iubiri. Ea poate fi simțită doar de norocoșii care ajung părinți.
6 comentarii:
Am senzatia ca v-au placut povestile mele. Ma bucur mult. Multumesc.
Tocmai i-am prezentat-o Sabinei pe Hamma, vulpea cea isteață. L-a dat la schimb pe Aladin, de la TV, pentru lectura alături de mama ei. Asta spune mai mult decît aș mai putea adăuga eu.
Noi, toți 3, ne bucurăm că v-am întîlnit și vă mulțumim pentru universul paralel în care ne putem cufunda la nevoie. Multă inspirație în continuare.
Sa aveti grija la "Gerda, stapana Alpilor", e o poveste dramatica. Cititi-o Dvs inainte si apreciati daca e cazul sa o afle si Sabina.
Eu le-am citit pe toate, dintr-o rasuflare, inainte sa postez pe blog, doar la Sabina ajung cu oarecare intarziere :) Nu de Gerda, desi trista, imi faceam probleme, cat de Fendrik, sa fiu sincera. Pe prima o vad ca pe o poveste educativa, si copiii pot rani, neintentionat, de multe ori, mici vietati. Ce-i drept e drept, finalul m-a lasat pe mine cu ochii inlacrimati, dar si cu un sentiment placut, doar binele invinge...
Da, adevarat, binele invinge. Uneori, dupa victoria asta, esti mort :)
Eu am avut experienta modului in care Maria a perceput intamplarile din povestea Gerdei. Cand a murit puiul, s-a cutremurat. Cred ca asta a afectat-o, puiul era o fiinta nevinovata. In schimb, Fendrik este rau si moartea lui nu a impresionat-o. Mai degraba, faptul ca poate exista atata rautate...
Trimiteți un comentariu