M-am declarat mirată de dispariția ultimelor 6 luni, doar ca să mă trezesc de-a dreptul șocată de iuțimea cu care m-au depășit, neregulamentar, cei 6 ani, sărbătoriți pe 29 septembrie, de la
nașterea Sabinei.
Îmi amintesc, extrem de limpede, emoția pe care am trăit-o la
vederea primului dințișor ce s-a ivit alb, alb, din gingia rozalie. E comparabilă
cu cea pe care am simțit-o acum cîteva zile, cînd ne-a arătat, șovăitoare
și cu obrajii mai roșii decît de obicei, că i se mișcă, stînd să cadă,
același prim dințișor, care, cu mai puțin de 6 ani în urmă, mi-a făcut sufletul să
rîdă de bucurie.
I-am spus zîmbind, dar parcă fără bucuria de odinioară, că a crescut, că e fetiță mare, că nu trebuie să se sperie. Speram că toate emoțiile sînt la mine, dar știam că sensibilitatea a rămas la ea. Cu mare grijă, Romeo a încercat s-o scape de dințișorul buclucaș, dar Sabina a ripostat cu lacrimi. Am propus să mergem la dentist, la mama lui Lucas, colegul ei de la grădi.
A fost de acord fără să șovăie, așa că am pus mîna pe telefon. Mi-a precizat doar, hotărîtă, că vom merge mîine! N-am contrazis-o, am rezolvat programarea pentru a doua zi, dimineață.
M-am trezit cu emoții mari, ea părea că gestionează bine situația, ba chiar îmi repeta, cu o anumită încîntare, ce mare chestie urma să aibă loc peste foarte puțin timp. Mi-am luat rochia norocoasă, îmi simțeam stomacul strîns, ca înaintea unui mare eveniment. Ce era, să fim serioși! Ajungem la cabinet. Nu este curent în clădire, deci Sabina nu beneficiază de o plimbare cu scaunul. Hmmm, nu-i nimic, data viitoare. Se așează cuminte, așa cum i se cere. Ascultă explicațiile doctoriței. Eu vorbesc mult și fără să mă întrebe cineva ceva. Cine știe de ce, mă cunoaște. Gata! Dințișorul e într-un pliculeț din tifon. Sabina nici nu și-a dat seama cînd a avut loc operațiunea, n-a simțit nimic. Stă cu pansamentul în guriță, iar eu nu-mi iau ochii de pe fața ei. Nu-i palidă, ok. Dar nici nu plecăm înainte să mă asigur că nici nu-mi va face figura de-a se lungi dintr-o dată pe ciment, pe undeva. Îmi cunosc marfa. Doamna doctor îi povestește de zîna Măseluță. Eu sînt ochi și urechi, pentru că nu țin minte, normal, ce rol are respectiva în desfășurarea evenimentelor. „Îți pui dințișorul sub pernă, iar în timp ce dormi, vine zîna Măseluță, și-ți lasă cîțiva bănuți în schimbul dintelui.” Aham! În drum spre mall, unde mergem să sărbătorim cu o înghețată curajul și cumințenia Sabinei, sîntem anunțați că Petra a primit niște cerceluși de la zîna cu pricina, cînd a fost să fie... Petra e colega ei de la grădiniță.
„Tu poate o să primești o pungă cu mazăre!” În timp ce-i prezic, zîmbind, acest lucru, îmi dau seama că nu glumesc în totalitate. Mazărea e inamicul public numărul 1! Decretat, dovedit, de evitat! Cum îmi vine inima la loc și mă relaxez, cum fac glume proaste cu odrasla mea scumpă! :) Acum, mă întreb dacă nu cumva spaima de-a primi respectiva pungă o face să amîne momentul plasării dințișorului sub pernă. El stă în săculețul lui de 3 zile, din data de mare importanță de 13 octombrie 2011.
I-am spus zîmbind, dar parcă fără bucuria de odinioară, că a crescut, că e fetiță mare, că nu trebuie să se sperie. Speram că toate emoțiile sînt la mine, dar știam că sensibilitatea a rămas la ea. Cu mare grijă, Romeo a încercat s-o scape de dințișorul buclucaș, dar Sabina a ripostat cu lacrimi. Am propus să mergem la dentist, la mama lui Lucas, colegul ei de la grădi.
A fost de acord fără să șovăie, așa că am pus mîna pe telefon. Mi-a precizat doar, hotărîtă, că vom merge mîine! N-am contrazis-o, am rezolvat programarea pentru a doua zi, dimineață.
M-am trezit cu emoții mari, ea părea că gestionează bine situația, ba chiar îmi repeta, cu o anumită încîntare, ce mare chestie urma să aibă loc peste foarte puțin timp. Mi-am luat rochia norocoasă, îmi simțeam stomacul strîns, ca înaintea unui mare eveniment. Ce era, să fim serioși! Ajungem la cabinet. Nu este curent în clădire, deci Sabina nu beneficiază de o plimbare cu scaunul. Hmmm, nu-i nimic, data viitoare. Se așează cuminte, așa cum i se cere. Ascultă explicațiile doctoriței. Eu vorbesc mult și fără să mă întrebe cineva ceva. Cine știe de ce, mă cunoaște. Gata! Dințișorul e într-un pliculeț din tifon. Sabina nici nu și-a dat seama cînd a avut loc operațiunea, n-a simțit nimic. Stă cu pansamentul în guriță, iar eu nu-mi iau ochii de pe fața ei. Nu-i palidă, ok. Dar nici nu plecăm înainte să mă asigur că nici nu-mi va face figura de-a se lungi dintr-o dată pe ciment, pe undeva. Îmi cunosc marfa. Doamna doctor îi povestește de zîna Măseluță. Eu sînt ochi și urechi, pentru că nu țin minte, normal, ce rol are respectiva în desfășurarea evenimentelor. „Îți pui dințișorul sub pernă, iar în timp ce dormi, vine zîna Măseluță, și-ți lasă cîțiva bănuți în schimbul dintelui.” Aham! În drum spre mall, unde mergem să sărbătorim cu o înghețată curajul și cumințenia Sabinei, sîntem anunțați că Petra a primit niște cerceluși de la zîna cu pricina, cînd a fost să fie... Petra e colega ei de la grădiniță.
„Tu poate o să primești o pungă cu mazăre!” În timp ce-i prezic, zîmbind, acest lucru, îmi dau seama că nu glumesc în totalitate. Mazărea e inamicul public numărul 1! Decretat, dovedit, de evitat! Cum îmi vine inima la loc și mă relaxez, cum fac glume proaste cu odrasla mea scumpă! :) Acum, mă întreb dacă nu cumva spaima de-a primi respectiva pungă o face să amîne momentul plasării dințișorului sub pernă. El stă în săculețul lui de 3 zile, din data de mare importanță de 13 octombrie 2011.
*
„M-am așezat pe scaun. Moni și-a luat niște mănuși, apoi mi-a dat
dintele cu spray, să-l amețească. Am stat așa un pic, apoi am scuipat. Moni a
luat ceva în mînă, mi-a mișcat dintele așa și gata. Am clătit cu apă. N-am
simțit nimic!”
Unde Moni
este mama lui Lucas, doamna doctor, cea care ne-a ajutat să ducem la
îndeplinire, cu succes și fără traume, extrem de importanta misiune prezentată
mai sus. Sabina a fost încîntată să-și depene prima experiență la dentist
oricui voia s-o asculte. Mulțumim frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu