Rudolph

   Nu merg des la grădiniță, nu fac parte din categoria părinților care stau toată ziua la discuții cu educatoarea. Romeo nici atît, deși el o duce și-o aduce în fiecare zi. Da, șofatul nu-i unul din punctele mele forte.
   De aceea, în primii 2 ani, ne-am prezentat la serbarea de Crăciun fără să avem habar ce rol va avea Sabina în ea. S-a descurcat de fiecare dată, copiii de 3-4 ani sunt oricum drăguți, așa că nu prea mai contează dacă spun corect poezia sau nu. Vorbesc de limba germană aici, că-n română ne descurcăm toți, mai mult sau mai puțin. Nu știu ce-a fost în capul meu cînd am ales o grădiniță cu predare în limba germană... De fapt știu, aveam un plan, doar că nu m-am ținut de el și, după doi ani, eu am rămas la aceeași propoziție:
Ich bin ein affe! Ah, am învăţat și o poezie despre Peter și Paul, dar nu știu cum se scrie și mi-e lene să cercetez acum :)
„Mai bine decît nimic” ar spune cei ce văd mereu partea plină a paharului, dar eu nu mi-s deloc mîndră...
  Să revin la subiectul ”compunerii”.
Am fost la grădiniță, ca să fac biscuiți cu fetița mea. E o activitate comună, părinți-copii, care îmi place de altfel, ca multe alte lucruri care îmi plac la această grădiniță și compensează faptul că mi se pare că nu face progrese absolut deloc la limba pe care îmi doresc s-o învețe acum, cînd e ca un burete ce absoarbe informații și le stochează excelent pe ”hard diskul” nou nouț. Aveam la mine  formele pe care le cumpărasem acum doi ani, special pentru același eveniment, și pe care, acum, le-am scos din sertarul în care au așteptat cuminți să-și dovedescă utilitatea din nou. Toate bune pînă aici. Doar că am aflat, de la o altă mămică, prezentă la desfășurarea de forțe culinare, că are de învățat o poezie pentru serbare. Mi-a spus că repetă de zor, acasă, cu fiul ei. Oooops! Păi ar fi cazul să văd despre ce e vorba în propoziție, m-am gîndit și-am întrebat-o pe d-na educatoare, care foarte amabilă, mi-a spus: ”Ah, de-aia nu știe Ștefana poezia (la grădi e Ștefana, dar eu mă încăpățînez s-o strig Sabina), nu-i nimic dacă nu vorbiți germană, vă învăț eu, durează 10 minute!” Oh, da. Și eu care mă bat cu engleza de ani de zile și încă tot n-o știu!! Germana o fi piece of cake... Dumneaei s-a referit la poezie, da, dar tot nu mi se pare corect (aș explica de ce, dar n-are legătură cu subiectul), deși mă conformez. Găsesc poezia, pe care, într-adevăr ne-o dăduse acasă pe-o foaie cu alte cîntecele în germană și pe care am aruncat un ochi, dar văzînd limba, n-am insistat. Ok, ca să pot s-o învăț, mă străduiesc s-o traduc, găsesc ajutor, yay, sunt pe calea cea bună. Mi se pare imposibil să învăț și patru rînduri, dacă nu le înțeleg. Vine Sabina și-o întreb:
- Știi poezia pentru serbare?
- Mama, aici nu sîntem la grădi! (da, e veșnicul răspuns pe care mi-l dă ori de cîte ori încerc să aflu ce știe, ce-a mai făcut...).
- Trebuie s-o învățam, că altfel, te vei face de rîs, și nu vrem asta, așa-i? N-am așteptat să-mi dea unul din răspunsurile mereu la îndemînă pe care mi le servește de obicei, și-am început:
Er war...
Er war... s-a auzit ecoul...
der Held...
der Held...
Și-am tinut-o așa, două cuvinte eu, două cuvinte ea, vreo două zile la rînd, cam 5 minute în fiecare din ele, că mai mult nu rezista. Vine cea de-a treia zi, și-ncerc să fiu șmecheră, așa că-i trîntesc dintr-o răsuflare primul rînd:
Er war der Held des Tages
Er war der Held des Tages... aștept, cu speranța să aud continuarea. Nimic. În ziua respectivă progresăm, spunem poezia pe rînduri. A patra zi, la fel. O învățasem eu deja, deși, teoretic și practic trebuie să am mult mai puține noțiuni de germană decît ea, care, de bine de rău, stă 8 ore pe zi într-un mediu în care asta ar trebui să fie limba de bază. Încep să mă îngrijorez. Oare are probleme cu memoria? Nu se concentrează?
Da, cînd vine vorba de Sabina, de oricare problemă pe care ar avea-o sau mi s-ar părea că o are, sunt d-na paranoia șefă. La 3 ani am încercat s-o învăț cifrele, c-așa citisem eu undeva, că la 3 ani un copil normal le poate recunoaște, și dupa 10 minute în care i l-am tot arătat pe 4, iar ea în continuare nu-l știa, am conchis că are un retard mintal și mi-am sunat o prietenă să mă convingă  contrariul. Romeo mă ignoră la fazele astea, cînd nu se enervează. Lui nu-i trebuie permanente dovezi că are un copil normal și sănătos.
A venit rîndul lui Rudolph, faimosul ren cu nas roșu, să-mi facă probleme. I-am tradus-o, i-am explicat fiecare cuvințel în parte și pe toate împreună (cu stupoare am constatat că nu știa ce spune!?!), i-am spus povestea, i-am arătat desene animate, in engleză, in germană, iar ea nu putea decît să repete după mine!!!
La capătul răbdării și pe punctul să trag una dintre concluziile mele paranoice, îi spun:
- Sabina, dacă-mi spui poezia singură, te las să te joci pe laptop! Da, eram disperată!
And here she goes:
Er war der Held des Tages 
Alle waren stolz und froh
Und man bewundert Rudolph
Heute immer noch.


Jur că mi-a venit să-i trag una să mă țină minte, dar m-am abținut și i-am cedat scaunul din fața mult iubitului laptop adevărat!



Update: Sabina își recită poezia :)