D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

miercuri, 8 februarie 2012

Activitate parfumată :)

   S-a nimerit să fie duminică. Dar şi frig. Zăpadă peste tot, albă, albă, nămeţi întregi ce ne invitau la joacă. Nu la condus maşini. Sabina şi-a manifestat dorinţa de-a ieşi.
Eu, apucată de-un impuls ce rar mă mînă de la spate, mă reped la geam şi încerc să fac un bulgăre de nea. N-am noroc, zăpada se fărîmiţează şi-mi fuge printre degete. Mă gîndesc cu obidă că natura asta-i bună de luat la bătaie. Păi cum vine asta?! Dacă ai zăpadă, să nu poţi face un om de-ăla cu morcov în loc de nas şi cu o oală în loc de pălărie?! Elanul meu şi-a luat coarnele la spinare şi-a tulit-o pe uşa din spate. Romeo era motivat de-o lene proverbială, dar nu-l durea nimic. Zăcea cu o carte în mînă şi mai pufnea pe nări la cîte-un paragraf. Lenea se ia de mine mai ceva ca gripa, deci scormonesc rapid după ideea care să mă lase să mă tolănesc şi eu.
- Vrei să desenezi?
- Mmmm, nu?
. Să-ţi termini calendarul?
- Mmmm, nu!
- Desene animate?
- Mmmm, nu!
   Puştoaica se prinde repede şi nu vrea să-mi cînte-n strună. Dar nici eu nu mă las şi-i sugerez (haha), după ce-mi iau cartea pe care vreau s-o lecturez, să facă ce vrea!! Se uită la noi cum ne-am instalat confortabil în pat şi dă dezaprobator din cap. Ne face morală, dar sîntem de neclintit. Romeo parcă se străduieşte să-i mai spună vreo două de gerul de-afară, dar n-are cui. Renunţă. Sabina-şi face numărul, apoi se cuibăreşte şi ea, cu o revistă, între noi. Nu verific ce revistă şi-a luat, dar aflu repede, cînd mă roagă să-i testez parfumurile. E o broşură de-aia cu mostre parfumate la aproape fiecare pagină. Să scap iute, pun degetul pe mirositoare, apoi mă prefac că-i exact damful meu preferat şi dau să-mi văd de treaba mea.
- Nu cu degetul, mama! Mă apostrofează, apoi îmi ia mîna stîngă şi-mi pune încheietura pe cerculeţul roz. Acum miroase!
- Daaaaa, ai dreptate, aşa se face, e minunat parfumul ăsta! Îi cînt în strună, poate, poate...
O, tu nici visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus... cam toate mostrele pînă la sfîrşitul broşurii nenorocite, deci ochii mei n-au parcurs niciun rînd. O fi socoteala de-acasă nepotrivită ori vreo pedeapsă divină?! Nu mă supăr prea rău, în fond, merit exact ce primesc. Ştim noi: eu şi conştiinţa mea, de ce!
- Mama, mirosul ăsta nu se termină niciodată?
- Ba da!
- Dar cum e pus aici?
Îmi dau silinţa să-i explic ce-i cu mostrele parfumate din reviste. Nu c-aş şti eu prea multe, dar nişte presupuneri semi-logice mă duc la ideea unei hîrtii absorbante, o sugativă, ceva, îmbibată cu parfum. Lămurim problema, învăţăm cuvîntul sugativă, etc.
- Aham! îmi spune Sabina clarificată. Deci sugativa asta va mirosi pînă se va termina parfumul din sticluţă!
- Sticluţă?! Ce sticluţă?! Evident, nu fusesem suficient de atentă, dar nu-mi intra nicio sticluţă în socoteli.
- Asta! Îşi înfige degetul arătător pe o poză apoi îmi bagă mie şi poza şi degetul sub nas. Era sticluţa desenată lîngă mostra parfumată! :)))
După cum mă aşteptam,  rîsul meu a conturbat-o niţel, dar chiar nu mi-a păsat. Mai nou, prind din zbor toate ocaziile de veselie şi mă ţin de ele ca scaiul turbat.

P.S Broşura a primit-o Sabina, împreună cu un balon, într-una din vizitele noastre la Mall. Îmi amintesc cum doamna respectivă mi-a sugerat cam ce parfum i-ar plăcea fetei mele, dar şi privirea mea ce mai avea puţin şi-i trimitea suliţe înveninate direct în guriţa aia, ce rotunjea iritant cuvintele în auzul meu. Chiar aici s-a ajuns?! Vrei să mă convingi să NU-ţi cumpăr marfa vreodată?! Încearcă un şantaj emoţional prin copilul meu. Ai 100% şanse de cîştig.
   Romeo, din motive pe care le cunoaşte doar el, s-a oprit la taclale cu respectiva tanti, iar la final m-a anunţat triumfător
că i-a dat numărul meu de telefon, aşa, poate cîştig la tombola la care tot el m-a înscris. Mda, mereu i-am iubit simţul umorului.
Răzbunarea mea încă fierbe la foc mic... :)

5 comentarii:

Romeo spunea...

Sa nu uiti sa schimbi butelia.. e pe terminate... hi hi

vavaly spunea...

Daca toata postarea am zambit amuzata, cand am vz comentariul sotului am ras de=a binelea. Voi sunteti o familie de poznasi cu totii, chiar daca tu , ca mama, vrei sa te tii serioasa. uite ca nu iti iese.
Imi place faza asta cu "fa ce vrei". la noi insa e cu risc. Daca i zic fa ce vrei se poate lasa cu reorganizarea lucrurilor prin casa, inclusiv cele de la bucatarie care ajung miraculos pe covor... cuburi pe unde nu te astepti si tot asa. Mai bine renunt o vreme la a face ce vreau eu , ca sa fac ce vrea el , altfel nu ma vad bine ... Se pare insa ca vremea asta se lungeste... si n am mai citit o carte ...

Sorana spunea...

:) Vavaly, da, soţul meu drag e responsabil cu cireşele! Mai dulci, mai acrişoare sau acre rău, depinde cum îi ies... Asta a fost una dulce, am rîs şi eu cu mare poftă. Rîd şi acum, de mi-e greu să mă concentrez şi să dau un răspuns coerent.

Cît despre "fă ce vrei", tu procedezi "morally correct" spre binele copilului, eu adun reproşuri în subconştient, iar cînd va fi să dea pe-afară, să vedem cum mă mai scot!

lotusull spunea...

Tare frumosi, normali si senini sunteti voi :)
Si tare zambesc cand va citesc peripetiile cotidiene :)

Sorana spunea...

Lotusull, mulţumesc, tare dragă îmi eşti tu mie, cu tot cu zîmbetele tale!
Nu ştiu cum se face, dar cu tot frigul de-afară, la noi acasă-i primăvară şi ne cîntă păsărelele-n urechi. Profit cît pot, că mai ştiu şi că n-a fi primăvară tot anul :)))

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...