D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

vineri, 25 noiembrie 2011

Cine-i Mihai Eminescu?

   M-a întrebat, alaltăieri, din senin: "Mama, cine-i Mihai Eminescu?"


"Uaaaau! Încă nu ştie!? Păi de unde să ştie, i-ai spus tu?!? Ar trebui să ştie!?..." Gîndurile mele se scandalizau, dar aşa, pe fugă, în cele cîteva secunde în care m-am uitat ca bleaga la ea. Nu făcea mişto de mine, era clar. În fine, în loc să-i răspund, încep şi eu cu întrebările: "Vi s-a povestit la grădi de Mihai Eminescu?" "Nu!" "Atunci de unde...?" Nu mă lasă să termin şi-mi comunică zîmbind şugubăţ: "De la reclama aia care te enervează pe tine şi schimbi canalul!" Aham! Înseamnă că n-a apucat să audă răspunsul: "poetul tuturor românilor!" Nu-i nimic, îi explic eu, ba mai mult, îi recit "Somnoroase păsărele", că tot ne pregăteam de culcare. Apoi, mai vine o idee, bate politicos la uşă, iar după ce-i deschid, îmi propune: N-ar fi o treabă faină să-ţi înveţi copila o poezie în limba română? Paranteză! (Dezavantajul grădiniţei în limba germană e că nu ştie, în afară de "Zdreanţă", pe care nu a învăţat-o cu mine, nicio poezie, respectiv niciun cîntec în limba română. Iar de la experienţa cu  Rudolph, n-am mai călcat împreună pragul limbii lui Goethe.) Închid paranteza şi revin la idee c-un răspuns entuziasmat. Ba cum să nu! Pe măsură ce scenariul prindea viaţă în mintea mea, îi explicam şi Sabinei ce surpriză o să-i facă tăticului, (plecat pentru 2 zile de-acasă cu treburi), cînd, la primirea cadoului de la el, o să-i spună: am şi eu ceva pentru tine! Şi-atunci, îmbrăcată frumos, pe-o scenă improvizată, o să-i recite poezia. Mie mi s-a părut interesant, captivant, abia aşteptam să ne apucăm de aşa ceva împreună. Sabina zîmbea, părea că se bucură şi e de acord, dar avea dubiile ei: "O să pot s-o învăţ? O s-o uit, mama! Mai bine nu..." Hopa! S-ar fi eschivat elegant, ca de fiecare dată cînd îi propuneam să înveţe ceva ce nu ştia, iar ei i se părea prea greu. Foarte serioasă şi oarecum bosumflată,
i-am spus că ce nu ştie, trebuie să înveţe şi că refuzul ei de-a încerca măcar nu-i nicio bucurie pentru nimeni. Cu-atît mai puţin pentru mine! Nu i-au picat bine vorbele mele şi c-un tremur în glas mi-a spus că ea vrea, dar nu crede că poate, că...
Brusc, am realizat că ceea ce ar fi fost o delectare pentru mine, avea să devină un motiv de nesomn pentru pitica mea dragă. Doamne, cît îmi seamănă! Exact unde n-aş vrea să aducă nici din greşeală cu mine! Îi spun că nu-i nicio grabă, că surpriza i-o poate face cînd vrea ea, anul ăsta sau celălalt. Sau să nu i-o facă deloc, dacă nu vrea. Nu mai ştiam de unde să cobor încurajări şi cum să fac să fie totul comic. Mai aveam puţin şi mă transformam în vrabie! În 10 minute putea să recite "Somnoroase păsărele", dacă-i mai începeam eu cîte-un vers. Şi totuşi, dimineaţă la 7, cînd a făcut ochi, primele cuvinte tot cu poezia au avut de-a face. Of! M-am necăjit, dar i-am repetat că ea poate orice, numai să vrea.  "Dar o să mă ajuţi, da?" insistă să primească asigurări, deşi, de-acasă pînă la grădi mi-a spus-o fără prea multe poticniri.
Ne-am contrazis o vreme în legătură cu titlul şi autorul. Ea începea direct cu prima strofă, ce să-i mai dea credit bietului poet?! I se părea comic să-i spună numele, o pufnea rîsul, era o glumă fantastică. I-am explicat, cum m-am priceput mai bine, că titlul şi autorul contează. Cînd ne-am întors de la grădi, mi-a recitat cam aşa:
Somnoroase păsărele, de Mihai Eminescu, pe la cuiburi se adună!      Cu chicotitul aferent pronunţării numelui. În rest, n-a uitat nimic. Aştept să programeze spectacolul pentru tătic şi revin. 

2 comentarii:

Unknown spunea...

fantastic :) sa va traiasca!
cred ca sunteti o mama minunata.

Sorana spunea...

Nymphetamine, muţumesc frumos. Minunată nu sînt, dar mă străduiesc cît pot, recunosc. :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...