De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.
Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...
„Mă cheamăȘtefana, dar mama mă strigă Sabina!”
duminică, 4 aprilie 2010
Ghici ghicitoarea mea ...
Sabina:
- Ce n-are dinți, iubește un copil și i-a cumpărat pantofi cu toc?
Romeo:
- Hmmmm?!?
Sabina:
- Buni Florica!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu