De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.
Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...
„Mă cheamăȘtefana, dar mama mă strigă Sabina!”
luni, 15 februarie 2010
Urgență :)
-Tatiiii, vine pișii!
-Hai că mergem...
-Stai că vin și eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu