D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

marți, 14 decembrie 2010

Lichioare=poțiune :)

   Știu că istorisirea asta am postat-o mai întîi pe facebook, mi-a fost mai la îndemînă, dar tot trebuie să-i fac loc și aici. Doar n-o s-o privez de-o porție zdravănă de rîs, atunci cînd o fi să fie.
Acțiunea se desfășoară în bucătărie, loc ce nu-i mai e interzis de cînd mami și tati s-au lăsat de fumat. Da, trebuia să precizez, mi-s tare mîndră de mine, deși nu mi-e deloc ușor uneori.
Îi place să scotocească prin sertare, iar cînd sînt ocupată, o las să facă absolut orice, doar să mă lase în pace. Cuțite și chibrituri nu are la îndemînă, m-am asigurat de asta atunci cînd am gîndit toate posibilitățile prin care pot cîștiga timp doar pentru mine.
La un moment dat, o aud:
- Am făcut o "lichioare"...
- Ai făcut o "lichioare"?!?
- Da, o poțiune (!) care face baloane!
Mi-am mușcat limba care voia să pronunțe clar și răspicat: licoare!

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...