D’ale Sabinei

De la primul ei țipăt, mi-am propus să nu uit nimic, să păstrez în memorie frumusețea fiecărei clipe pe care aveam să o petrecem împreună.

Am făcut fotografii care să mă ajute să-mi amintesc, dar am realizat că nu e suficient. Și-atunci am hotărît să scriu, poate, într-o zi, îi va face plăcere să se descopere și astfel...

Mă cheamă Ștefana, dar mama mă strigă Sabina!”

marți, 29 martie 2011

29.

Dulce-mi era somnul cînd am simțit o mînuță mîngîindu-mă pe obraz. Clipocesc din gene și mijesc doi ochi să-mi dau seama cine e și ce dorește. Prea multă lumină mă face să-i închid la loc. Așa-mi trebuie dacă stau la Tv pînă tîrziu în noapte, să mă uit la idioțenii.
- Îmi faci codițe? Îi aud glasul dulce, după mîngîierile și mai dulci, deși întrerupeau un somn profund. Îi promisesem. Prin urmare, mă străduiesc să-mi deschid ochii de-adevăratelea. Mă ridic și apuc pieptănul din mînuțele ce veniseră pregătite cu ustensilele necesare. Nu-mi ies două codițe împletite identice, deși m-am străduit de 3 ori. Le-am făcut și desfăcut. Dar Sabina e fericită și mulțumită. Ei îi plac așa cum sînt.
- Azi am 5 ani jumate! Îmi amintește ea, zîmbind cu toți dințișorii. Ieri m-a întrebat dacă facem petrecere :). Nu facem, dar e o zi ce merită notată, doar m-am trezit zîmbind, pentru că o am pe ea, cea care decretează ”ești mama mea preferată” atunci cînd îi fac pe plac sau îmi spune ”te iubesc cît tine”- cînd e drăgăstoasă și mă strînge tare în brațe pupîndu-mă pe toată fața. I-am spus, odată, că nu înțeleg. ”Cum adică mă iubești cît mine!?” ”Cît mă iubești tu!” a venit răspunsul după care tînjeam, dar nu eram sigură că-l voi primi.

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...